Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Like

Ordinul Cavalerilor Teutoni

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Ordinul Cavalerilor Teutoni

Mesaj Scris de OpHaNiM la data de 2/3/2011, 00:40

Ordinul cavalerilor
teutoni (sau “Hospitale Sancte Marie Theutonicorum Jerosolimitanum” –
Spitalul Fecioara Maria al Germanilor din Ierusalim sau “der orden des
Düschen huses” – Ordinul caselor germane) a fost infiintat in 1190 de
catre ducele Frederick de Swabia in timpul asediului orasului Acre din
Palestina, Tara Sfanta, in timpul celei de a treia Cruciade, cand o
fratie spitaliceasca formata din germani din Lübeck si Bremen a fost
creata pentru a ingriji cruciatii nemti.

Acest nou grup a primit o cladire drept sediu, dupa
cucerirea orasului, si in 1198 s-a transformat intr-un ordin
militar-monastic dupa modelul cavalerilor Ospitalieri si Templieri. S-a
tinut o ceremonie in data de 5 martie 1198, la care au participat
Patriarhul Ierusalimului, Regele Ierusalimului, comandantul armatei
cruciate si maestrii ordinelor Cavalerilor Templieri si Ospitalieri
pentru a celebra infiintarea oficiala a Cavalerilor Teutoni drept un
ordin militar. Crearea acestui nou ordin reflecta si influenta tot mai
mare a dinastiei Hohenstaufen in Tara Sfanta. O bula papala emisa de
Inocentiu al III-lea (1198 – 1216), datata 19 februarie 1199, a
confirmat evenimentul si a mai specificat ca noul ordin va avea grija de
bolnavi ghidandu-se dupa regulile Cavalerilor Ospitalieri, in schimb
celalalte activitati vor avea drept model organizarea Cavalerilor
Templieri.

Fecioara Maria este considerata principala
protectoare a teutonilor, secondata de Sfanta Elisabeta a Ungariei, dupa
canonizarea acesteia in 1235. La fel si Sfantul Gheorghe este venerat
deoarece acesta este protectorul ordinelor cavaleresti si al
cruciadelor. Cavalerii teutoni imbracau mantii albastre cu o cruce
neagra purtata peste o tunica alba. Aceste semne distinctive au fost
confirmate de Papa in 1211.

Statutul Ordinului, confirmat de Papa Inocentiu al
III-lea, impartea cavalerii in doua clase: cavalerii propriuzisi si
preotii, primii fiind obligati sa depuna un triplu legamant monastic (de
saracie, castitate si obedienta) la fel si promisiunea de a ajuta
bolnavii si a lupta cu paganii. Acestor doua clase li s-a adaugat una
noua de Sergenti sau Graumäntler, care purtau o mantie similara, dar de
culoare gri, inscrisa cu doar trei ramuri ale crucii pentru a indica
faptul ca acestia nu erau inca membrii deplini ai organizatiei.

Cavalerii traiau in comun, se odihneau in dormitoare
cu paturi simple, mancau impreuna si nu in exces. Hainele si armura erau
de asemenea simple dar practice iar activitatile lor zilnice constau in
antrenamente pentru lupta, intretinerea echipamentului militar,
calaria. Marele Maestru era ales pe viata iar adjunctii sai purtau
numele de Mare Comandant. Marelui Maestru ii erau subordonati preotii si
Marele Maresal, comandantul cavalerilor si soldatilor. Au mai fost
create si alte functii pentru membrii care sa administreze trezoreria,
sa raspunda de constructii, imbracaminte, de cei bolnavi, etc. Cei alesi
in aceste functii de data mai recenta ocupau acest rol administrativ pe
durate mai scurte de timp, de obicei pe perioada unui an de zile. Dupa
ce Ordinul s-a extins in Europa a fost necesara numirea unor Maestri
Provinciali pentru Germania, Prusia si mai tarziu Livonia (astazi
teritoriul Letoniei si Estoniei).



Inca
de la inceput, Ordinul si-a stabilit o politica de cucerire de noi
pamanturi si crearea unor teritorii independente. In timpul Marelui
Maestru Herman von Salza - foto - (1209 – 1239) proprietatile
Ordinului se intindeau din Slovenia (atunci Styria), pana in Saxonia
(Thuringia), Hesse, Franconia, Bavaria, Tirol si case in Praga si Viena.
Existau si avanposturi la granita Imperiului Bizantin, mai cu seama in
Grecia si Romania de astazi. La moartea sa Ordinul avea domenii si in
Olanda, sud-vestul Frantei, Elvetia, Spania, Sicilia si Prusia. Salza a
primit o cruce de aur de la regele Ierusalimului ca recunostinta fata de
conduita cavalerilor in timpul asediului cetatii Damietta din 1219.

Cavalerii teutoni s-au stabilit in Estul Europei
pentru prima data in 1211 dupa ce Regele Andrei al Ungariei i-a invitat
sa isi stabileasca un avanpost la granitele Transilvaniei, pentru a se
proteja de cumani. In 1217 Papa Honorius al III-lea a proclamat o
cruciada impotriva prusacilor pagani. A fost cerut si ajutorul
teutonilor dupa ce ducele Conrad de Massovia a fost atacat de prusaci.
Cavalerii teutoni au acceptat sa intervina dupa ce li s-a promis ca isi
vor putea insusi teritoriile cucerite de la prusaci.

Incorporarea in Ordinul Teutonilor a Cavalerilor
Sabiei (sau Cavalerii lui Hristos, cum mai erau cateodata numiti) in
anul 1237, s-a dovedit foarte favorabila. Cavalerii Sabiei erau un grup
fratesc militar de dimensiuni mici dar puternic, din Livonia. La inceput
s-au aflat sub autoritatea Arhiepiscopului de Riga, dar dupa capturarea
Livoniei au devenit practic independenti. Dupa infrangerea dezastroasa
suferita in batalia de la Sauler din septembrie 1236, cand au murit o
treime dintre ei, inclusiv Maestrul lor, situatia a devenit grava.
Solutia a venit in urma unirii cu Ordinul Cavalerilor Teutoni,
asigurandu-se astfel supravietuirea lor. Acestia au beneficiat chiar de
un statut de semi-autonomie in provincia lor. Noul Maestru al Livoniei,
un nobil comandant teuton, a devenit acum Maestru Provincial in cadrul
Ordinului Cavalerilor Teutoni.



In 1243, Papa Inocent al IV-lea, a inclus posesiunile
teutonilor in domeniul papal, dar in realitate Ordinul era total
independent. Dupa caderea cetatii Acre in 1291, Marele maestru s-a
retras initial in Cipru, dupa aceea a mers in Venetia, unde a fost
recrutat un mic grup de cavaleri italieni, si dupa cucerirea Pomeraniei
in 1309, acesta s-a stabilit in Marienburg -foto- din Prusia.
In acest moment Ordinul devenise deja unul exclusiv nobiliar si a atins
o forma politica independenta. Pe parcursul secolului al XIV-lea au
fost construite in Prusia zeci de orase, targuri si aprozimativ 2.000 de
sate de catre Cavalerii Teutoni.



Norocul nu le-a mai suras in 1410 cand au fost
infranti la Tannenberg de Polonia si Lituania. In aceasta batalie
cavlerii teutoni (83.000) au fost depasiti numeric in raport de 1 la 2. O
revolta populara din 1454 pana in 1466 i-a transformat pe teutoni in
vasali ai Poloniei, desi si-au pastrat o mica parte din posesiuni. Acest
tip de revolte izbucneau sporadic in teritoriile administrate de
teutoni deoarece acestia recrutau tineri din sanul populatiei locale, de
multe ori cu forta, pentru a-i transforma in soldati care sa lupte sub
steagurile lor.

Marea Reforma a adus multe schimbari in interiorul
Ordinului Cavalerilor Teutoni. Chiar Luther le-a scris in 28 martie
1523, invitandu-i sa renunte la legamintele lor si sa se casatoreasca.
In 1525 Marele Maestru Albrecht de Brandenburg-Anspach a secularizat
domeniile detinute in Prusia, a iesit din Ordin, s-a convertit la
protestantism, si a devenit vasal al regelui Poloniei in 10 Aprilie. In
Livonia, Maestrul Livlands Gotthard von Ketteler a facut acelasi lucru
in 1561 si a adaugat ducatului Kurland ceea ce a mai ramas din
teritoriile detinute odinioara, restul fiind deja detinute de Suedia si
Polonia. Deja, in mare parte, Ordinul nu mai era o entitate cruciata
medievala.

In Imperiul German, Maestrul German al Ordinului a
devenit Mare Maestru in 1530 si centrul administrativ al teutonilor a
fost mutat din Marienburg la Mergentheim. Ordinul a supravietuit in
Germania adaptandu-se politicii locale. Teutonii au primit protectia
dinsatiei de Habsburg, care a reformat organizatia in 1606, si desi
cavalerii teutoni au supravietuit, Ordinul nu si-a mai castigat
niciodata independenta, si toate energiile lor au fost redirectionate
inspre lupta Habsburgilor cu turcii (aproximativ 1.000 de soldati sub
steagurile teutonilor).

Odata cu tratatul de la Westphalia din 1648 cavalerii
catolici, luterani si calvinisti au primit drepturi egale in cadrul
Ordinului. In 1637 cavalerii protestanti olandezi s-au desprins din
Ordin si au format Ridderlijke Duitsche Orde, structura care inca
exista.

In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, marile
puteri au abandonat ideea si conceptul de Cruciada Crestina si membrii
diferitelor ordine cavaleresti au fost dezlegati de legamantul lor de a
lupta pentru eliberarea Tarii Sfinte. Fara a mai beneficia de misiunea
lor istorica, teutonii s-au limitat in a oferi un regiment in serviciul
arhiducilor austrieci si imparatilor germani.

In 1809, printr-un decret al lui Napoleon din 24
aprilie, Ordinul a fost eliminat din majoritatea statelor germane si a
supravietuit doar in Austria. Redus la doar patru cavaleri in 1839,
organizatia a fost reorganizata de imparatul austriac sub forma unei
institutii caritabile catolice. Au fost reprimite in Ordin in 1855, la
mai bine de doua secole, calugarite, ele fiind prezente in Ordin in
perioada medievala.

Organizatiile “Ordinul Teutonic al Cavalerilor
Onorabili” (1866) si “The Marianer des Deutschen Ordens” – pentru femei –
(1871) au fost create pentru a atrage suport financiar, in timp ce
cavalerii teutoni erau nobili ofiteri in armata austriaca.

In timpul Primului Razboi Mondial cavalerii teutoni
au atras 1.500 de sponsori din randul nobilimii austriece pentru
sustinerea efortului financiar de ingrijire a ranitilor. Ordinul a
ingrijit in institutiile proprii aproximativ 3.000 de soldati. Odata cu
terminarea Primului Razboi Mondial si cu sfarsitul monarhiei
Habsburgilor, Ordinul si-a pierdut si ultimele posesiuni. In 1923
arhiducele Eugen a demisionat din functia de Mare Maestru. In 1929 Papa a
reorganizat organizatia sub forma unui Ordin pur religios format din
preoti. Nu au mai fost numiti cavaleri propriuzisi in adevaratul sens al
cuvantului, ultimul fiind Friedrich Graf Belrupt-Tissac care a murit in
1970.

Ordinul a fost interzis in timpul celui de al Doilea
Razboi Mondial in Austria si Cehoslovacia de national-socialisti pentru
ca era suspectat ca fiind un bastion pro-Habsburgic, dar a functionat
totusi in Italia si Yugoslavia si s-a refacut dupa 1945 in Austria si
Germania. National-socialistii au incercat sa isi infiinteze un Ordin
Teutonic al lor la propunerea lui Himmler care isi dorea reinvierea unei
elite militare germane. Acest nou Ordin se dorea a fi cea mai inalta
distinctie a statului german national-socialist si doar zece oameni au
primit acest titlu.

Astazi sediul Ordinului este la Viena, unde locuieste
si Marele Maestru, si majoritatea membrilor sunt calugarite. Aceasta
organizatie este unica in cadrul ordinelor religioase catolice prin
faptul ca toate calugaritele membre ale Ordinului se afla sub
autoritatea unui barbat. Ordinul dispune de un spital in Friesach din
Carinthia (Austria) si o gradinita in Koln, dar membrii sai mai
activeaza si in alte spitale, crese, gradinite (Bad Mergenthem,
Regensburg, Nurermberg).

Oridinul este astazi impartit pe provincii: Austria
(13 preoti si 52 calugarite), Italia (37 preoti si 90 calugarite),
Slovenia (8 preoti si 33 calugarite), Germania (14 preoti si 145
calugarite), si recent organizatia s-a dezvoltat si in Moravia-Bohemia
(fosta Cehoslovacie). Ordinul mai dispune si de cateva sute de asociati.

IN TERITORIILE ROMANESTI

In anul 1211 au fost colonizati cavalerii teutoni in
Tara Barsei, cu scopul de a apara Transilvania de primejdia cumana, a
ajuta expansiunea regalitatii si nobilimii maghiare si a catoliciza
populatia romaneasca din acele regiuni. Este insa o mare deosebire intre
caracterul colonizarii cavalerilor teutoni si intre asezarea unor mase
producatoare (maghiari, sasi, secui); acestea au contribuit, prin munca
lor pasnica, la dezvoltarea societatii, pe cand teutonii au urmarit
scopuri de cucerire teritoriala si politica pentru a-si infiinta domenii
independente.

In 1211, cavalerii teutoni au fost chemati de regele
Andrei al II-lea si asezati in Tara Barsei, care nu era organizata de
statul maghiar la acea data. Ca si teritoriile unde s-au asezat secuii
si au fost colonizati sasii, tot astfel si Tara Barsei era locuita in
acel timp de o numeroasa populatie romaneasca.

Drept rasplata a indeplinirii functilor pentru care
au fost asezati, cavalerilor teutoni li s-au acordat privilegii
economice, politice si bisericesti: scutire de vami si dari, scoaterea
de sub jurisdictia voievodului Transilvaniei si dreptul de a-si alege
dintre ei judecatorii, de a ridica cetati si orase din lemn, de a incasa
dijma bisericeasca de la toti locuitorii acelui tinut, cu exceptia
maghiarilor si secuilor care se vor aseza in Tara Barsei si care urmau
sa plateasca dijma episcopului Transilvaniei. Pentru a-si realiza
scopurile propuse, teutonii au adus cu ei colonisti germani, agricultori
in marea lor majoritate, dar unii fiind si mestesugari si negustori.

Cavalerii teutoni au calcat insa intelegerea
stabilita cu regele Ungariei: au depasit limitele teritoriale acordate
la asezarea lor, au construit cetati din piatra, nu numai din lemn, au
ademenit pe unii supusi ai regelui, pe care i-au asezat in Tara Barsei.
Din aceasta cauza, la care s-a adaugat dorinta feudalilor maghiari ce
voiau sa acapareze teritoriile concedate teutonilor, in 1221 izbucneset
un conflict intre Ordinul Cavalerilor Teutoni si puterea regala, urmat
de o impacare, in urma insistentelor Papei. Dar impacarea a fost de
scurta durata, deoarece cavalerii teutoni nu au respectat nici noua
intelegere, urmarind sa isi creeze o stapanire independenta de regatul
Ungariei.

Un nou conflict a izbucnit in anul 1225, cand regele,
intrand cu armata in Tara Barsei, a alungat pe teutoni. In acest
teritoriu a ramas populatia bastinasa, aflata acolo la asezarea
teutonilor, la care s-au adaugat colonistii germani adusi de acestia.

Stapanirea statului maghiar ajunge, astfel, pana la
Carpati, atat in sud, prin sasi si cavalerii teutoni, cat si in rasarit,
unde secuii pe linia Oltului fusesera mutati in Ciuc si Trei Scaune, pe
la inceputul secolului al XIII-lea.




RASNOV – Cetatea Rasnov

Ridicata de catre cavalerii teutoni pe o stanca
calcaroasa inalta de 150 metri situata la sud-est de targul Rasnov,
cetatea a fost extinsa ulterior cu ajutorul comunitatilor sasesti din
Rasnov, Cristian si Vulcan.

PREJMER

1211 – prima atestare documentara a localitatii
dateaza din 1211, printr-un document adresat de Andrei al II-lea catre
cavalerii teutoni. Prin acest document, cavalerilor teutoni li se
acordau drepturi asupra raului Tarlung (Tartillou), in imprejurimile
acestuia se naste localitatea Prejmer (Tertillou).

CODLEA – cetate

Cetatea Codlea constituia una din cele 12 asezari ale
sasilor din Tara Barsei. Initial exista o cetate pe un deal la poalele
muntelui Magura. Aceasta purta numele de Schwarzburg, adica Cetatea
Neagra. Legenda spune ca aceasta ar fi fost una dintre cele cinci cetati
ridicate de catre teutoni in Tata Barsei. Un document din 1265 o atesta
sub numele de Castro Feketewholum, iar in 1377 apare cu numele de
Zeiden. De fapt, Cetatea Neagra a fost distrusa in 1345, noua asezare
fiind intemeiata in zona de ses de la poalele Magurii si a devenit in
timp un targ important. Numele sau latinesc era Cidinis si comunitatea
avea statutul unui targ cu drept de judecata, ca si satele Prejmer,
Feldioara si Rasnov. Satul a devenit in timp un targ important din cauza
situarii lui pe drumul care lega Brasovul de Sibiu.

MAIERUS (Nussbach)

Unii scriitori de origine germana considera ca
Maierusul a fost una din primele comunitati intemeiate de catre teutoni,
cu toate acestea prima mentiune documentara dateaza din 1377 (Villa
Nucum). De-alungul timpului asezarea a fost lovita rand pe rand de
epidemii, invazii si inundatii. Maierusul face parte din cele 12
comunitati ale Tari Barsei.




OpHaNiM


Mesaje : 560
Reputatie : 4490

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum