Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Like

Erau Dacii inapoiati ?

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Erau Dacii inapoiati ?

Mesaj Scris de OpHaNiM la data de 2/3/2011, 03:19

NU, nu erau!!! Va voi prezenta in continuare cum am fost noi "romanizati"...

- Arte - 


Dacii au excelat in acest domeniu, asa cum ne dovedesc sapaturile arheologice. 

Podoabele lor erau de o rara frumusete, sculptura in lemn avea o veche
traditie transmisa pana in timpurile noastre pe intreg teritoriul tarii,
casele erau impodobite cu fel de fel de ornamente, pentru care foloseau
scule fine, in genul toporaselor miniaturale etc. Tesatoria la razboi era
cunoscuta inca din perioada culturii Cucuteni (2700-2000 i.e.n.). In
sec. V-IV i.e.n., in tinuturile traco-getice se dezvolta asa numita arta
traco-getica a aurului si argintului, din care va deriva direct arta
clasica daco-getica. Pentru aceasta se folosea argintul si aurul extras
din muntii Apuseni si cel rezultat din topirea monedelor. S-au
stabilit in total 111 localitati in care s-au gasit piese de argint
daco-getice ce fac parte din tezaure sau alcatuiesc descoperiri singulare.
Asa cum s-a aratat si in articolele precedente, toate realizarile isi au
izvorul in timpuri foarte indepartate. Cele mai vechi opere de arta
dateaza din epipaleolitic (8000-7000 i.e.n.). Din eneolitic (3000
i.e.n.) ne-au ramas opere ca "Ganditorul" si "sotia" sa decoperite
la Cernavoda etc. Frumusetea sculpturilor si ceramicii de atunci nu avea
comparatie decat cu cea a produselor din bazinul Marii Egee. Asa apare
"zeita fertilitatii" de la Cucuteni, realizata in perioada 3600-3400
i.e.n., altarul din teracota de la Trusesti-Botosani, modelele din
teracota ale celor patru sanctuare de la Cascioarele - Ilfov, datate
3600-3400 i.e.n. si care prezinta un rafinament arhitectonic, pe care
templele elene il vor atinge dupa mai bine de 2200 de ani, femeia care
duce un vas pe cap de la Oltenita (de unde putem deduce ca purtatul
vasului si a altor sarcini pe cap nu e un imprumut extern, ci un obicei
autohton), minuscula vulpe de la Pietrele, a carei siretenie artistul a
surpins-o magistral, precum si celelalte opere pline de originalitate si
rafinament ale culturii Cucuteni (3600-3400 i.e.n.) si in special vestita
si tipica ceramica pictata, arsa la temperaturi inalte si egala in
rafinament cu aceea din Atica arhaica, ca si nu mai putin originalele
opere descoperite la Habasesti (2700-1880 i.e.n.). Din epoca bronzului
ne-au ramas cele 11 pumnale de aur de la Persinari, tiparele pentru
turnarea topoarelor de la Sarata-Monteoru (1700-1300 i.e.n.). Tot aici
s-au pastrat inele de bucla din aur, echivalente cu cele de la Troia si
margele de faianta asemenea celor din Egipt. Si aceasta epoca este la fel
de bogata ca si cea anterioara, neolotica, de la Cucuteni, sau cea
urmatoare - Wiettemberg (1700-1300 i.e.n.) - care formeaza trecerea spre
epoca fierului si din care cea mai semnificativa amintire este depozitul
de bronzuri de la Uioara de Sus, compus din 5800 obiecte in cantitate de
1100 kg (sabii, pumnale, seceri, fibule, pandative, vase, zabale). Este
perioada ce corespunde civilizatiei submiceniene din Grecia etc....



- Medicina - 


Nu s-a pastrat nici o planta medicinala din limba latina, dacii fiind cei mai 

mari specialisti ai antichitatii in cunoasterea, cultivarea si folosirea
plantelor medicinale si neavand ce imprumuta de la romani. La
Sarmizegetusa Dacica, s-a gasit o trusa medicala ( o cutie de lemn
ferecata in alama si cu maner de fier, ce continea: un scapel, o penseta,
pulbere de piatra ponce si vase miniaturale pentru poduse farmaceutice),
dovada a nivelului ridicat al practicii medicale in timpul lui Decebalus.
Tot atat de importanta este si metoda lor de a trata si sufletul odata cu
trupul.


- Agricultura - 


Dacia a avut cea mai veche agricultura din Europa, fiind cotatat printre cele mai 

vechi din lume (neolitic). Ei au folosit brazdarul de fier inca din prima
jumatate a secolului IV i.e.n., acesta fiind gasit in mormantul tracic de
la Kalacanovo (Bulgaria). In nordul Dunarii, brazdarul de fier este
prezent in aproape toate asezarile mari cercetate, incepand cu sec. II
i.e.n.: Ocnita-Valcea, Cetatenii din Vale, Comalau, Costesti, Craciunesti,
Cristesti, Gradistea-Muncelului, Pecica, Strambu, Mosneni, Poiana, Tinosu,
Capaina, Piatra Neamt, Odorhei.



- Port - 


Este stiut ca taranii nostri mai poarta si azi, in multe zone ale tarii, aceeasi 

imbracaminte ca dacii de pe columna lui Traian (itari, camasa lucrata cu
flori pe poale si maneci, cojocele lucrate cu flori, caciula - pe care
romanii nu le aveau) si ca femeile dace erau net superioare celor romane
ca stil si arta in toalete (camase cu decolteu, ie, fusta cu clos, fote,
bazma etc, pe care - de asemenea - femeile romane nu le cunosteau). De
asemenea, insusi cuvantul imbracaminte este de origine dacica, fiind
grefat pe cuvantul dac braca "pantaloni", cuvant care a evoluat
in limba româna sub forma de bracinari "itari"
si bracinar "curea, sfoara, cingatoare pentru strans pantalonii".
Primul care foloseste brava este Ovidius, apoi Tacitus. Amandoi
se refera la estul Europei: Ovidius descriind pe geti, Tacitus folosind
litere elene. Deci cuvantul braca nu este celtic, ci dac.
Dimpotriva, romanii, veniti in Dacia au adoptat portul dac, astfel cum ne
informeaza D. Protase. Pana in prezent nu s-a gasit nici un monument in
care sa fie reprezentat un dac in toga romana. In fapt, colonistii erau
obligati sa adopte portul dac pentru a nu "crapa" iarna de frig, asa cum
ne demonstreaza monumentul sculptural de la Casei (Jud. Cluj) al lui
Iulius Crescens imbracat intr-un cojoc mitos, ca si cel de la Apulon. Ca
element de permanenta a elementelor de port de-a lungul mileniilor, in
afara closului si decolteului, avem originala caciula dacica pe care o mai
poarta inca taranii nostri, ca mostenire din timpurile imemoriale ale
pelsagilor dunareni si carpatici si ale lui "Mithras genitor luminis"
reprezentat ca un tanar imbracat in costum traditional dac: camasa lunga,
cingatoare peste mijloc, mantie ce-i ajunge pana mai jos de genunchi si
caciula traditionala daca pe cap. E o costumatie identica cu cea a dacilor
sculptati pe columna lui Traian. Imaginea taurului este simbolul unei
bogatii a dacilor stravechi: cresterea vitelor si agricultura. Aceeasi
reprezentare o intalnim, ca element de traditie, la Corbea din colectia
Teodorescu.


- Administratie - 


Bruma de administratie adusa
de romani in scopul spolierii dacilor de fabuloasele lor bogatii a cazut
odata cu parasirea Daciei de catre Aurelianus la 271 e.n. Reorganizarea
statala dupa navalirea tatarilor (1241) nu a folosit nimic din sistemul
roman, pornind de la baze cu totul noi. Singura realizare pozitiva a
romanilor de care a beneficiat intr-o oarecare masura posteritatea, este
sistematizarea normelor juridice cunoscute azi sub denumirea data in epoca
moderna de dreptul roman, cu precizarea ca el nu a fost adoptat
in epoca romana, codificarea facandu-se sub Napoleon. In toate tinuturile
locuite de români, inclusiv Polonia, s-a folosit acel drept consuetudinar,
numit obiceiu al pamantului sau dreptul valah, pana prin
sec. XVI-XVII.


- Armata - 


Romanii au imprumutat de la daci
vestitul stindard reprezentand lupul si sarpele, unic in lumea antica si
care va fi insusit de toate legiunile romane. Insasi organizarea de
lupta a fost la inceput de origine traco-macedoneana sub forma bine
cunoscutei falange. Dacii invinsi nu au mai avut ce prelua, deoarece
armata lor a fost desfiintata. In schimb romanii nu au reusit sa invete
niciodata sa lupte calare folosind totodata arcul, cee ce explica rapida
lor capitulare in fata partilor, a carpilor si a popoarelor
migratoare.


- Cultura Spirituala - 


In timpul stapanirii romane, in toata Dacia ocupata, n-a fost creat macar un centru de cultura. 

De altfel romanii nu aveau nici un interes sa ridice nivelul cultural al
acestui popor pe care il dusmaneau si-l invidiau atat de mult. Asa se
explica faptul ca dacii nu si-au insusit alfabetul latin deoarece era
al lor (Paul Lazar Tonciulescu - De la Tartaria la Tara Luanei).
Putinele inscriptii latine gasite pe teritoriul dac se refera in primul
rand la problemele de administratie ale ocupantilor romani sau care
impodobeau mormintele acestora si ale unui numar foarte mic din componenta
aristrocratiei locale, interesate ca in toate situatiile similare din lume
in pastrarea unor privilegii (a zis cineva ca toti dacii au fost
"curati"???). Astfel de inscriptii s-au gasit in numar mult mai mare in
restul lumii romane, dar n-au contribuit cu nimic la romanizarea
egiptenilor, evreilor, fenicienilor, caldeoasirienilor, elenilor,
populatiei din Asia Mica, a persilor, maltezilor etc. Dacii nu au scris,
ca si etruscii, dar au folosit foarte mult alfabete proprii, diferentiate
pe regiuni si avand un fond comun, pentru insciptii, alfabete din care a
fost selectat alfabetul zis chirilic (ibidem). Dacii cunosteau si foloseau
un calendar original solar, care poate fi considerat cel mai precis din
antichitate. Eroarea acestui calendar era de 1,78 zile la 34 de ani, adica
1h15'3" pe an de unde rezulta o eroare diurna de 12" 34/100, ceea ce
constituie o precizie de-a dreptul uimitoare pentru acele timpuri. (Paul
Lazar Tonciulescu - Impactul Romei asupra Dacilor). Romanii au avut,
initial, un calendar in care anul era de 10 luni totalizand 304 zile. Numa
Pompilius (717-763) mai adauga 2 luni a 30 de zile, ajungand astfel la 366
zile si 12h. Deci eroarea acestui calendar era de 1 zi si 12 ore pe an,
adica 4'55" si 62/100 pe zi (ibidem), cu mult mai mare decat a celui
dacic. De aceea, sub Caius Iulius Caesar, a trebuit corectat din nou anul
46, ajungandu-se la 365 zile, cu o eroare de 6h 48' si 46", deci eroarea
diurna atingea 1'7" 2/100. Rezulta o precizie a calendarului dacic fata de
cel roman-iulian de aproximativ 5,6 ori mai mare, ceea ce este de asemenea
fantastic, avand in vedere ca cel iulian este de o data mult mai recenta
decat cel dacic si, dat fiind pretinsa inalta cultura romana, acesta din
urma ar fi trebuit- logic- sa atinga o perfectiune superioara celui dac.
De altfel, calendarul Iulian nu era o creatie romana, fiind imprumutat de
la astronomul elen Sosigenes din Alexandria. Superioritatea gandirii si
culturii dacice o putem aprecia mult mai bine amintind ca eroarea diurna
era compensata prin corectii efectuate la 104 ani, 520 ani si 8840 ani,
dupa care anul dacic cuprindea 365,242197 zile, fata de 365,242198 la care
a ajuns astronomia moderna. Aceasta precizie se pare ca "frizeaza
perfectiunea", nu?


Ca element de originalitate, se poate
mentiona cifra 6 pe care o foloseau dacii in calculul calendarului si pe
care o intalnim si in alte ocazii. Spre exemplu:

- pe basorelieful de la Ostia sub forma numaraului de
altare ce se afla deasupra pesterii;

- pe basorelieful de la Sarmizegetus, unde 6 altare
inconjoara capul lui Mithras;

- pe sculptura de la Alba Iulia, asemanatoare
basoreliefului precedent;

- numarul de martori folositi in dreptul consuetudinar
vechi românesc in toate tinuturile locuite de români, chiar si in
Polonia;

- confederatia etrusca (2x6=12) si numaratoarea sumeriana
sexazecimala), explicabile prin plecarea sumerienilor si etruscilor din
zona muntilor apuseni (Paul Lazar Tonciulescu - De la Tartaria la Tara
Luanei);


- duzina, in general, ca numar;

- folosirea cifrei 6 in sens de atentionare.

Pe plan educational, influentele
romane au fost net negative. De la un popor educat in cultul cotropirii si
jafului, dacii n-aveau ce invata si nici nu au preluat nimic. Poporul
român a ramas caracterizat de acelasi spirit pasnic, ospitalier si bland
ca si stramosii lui traco-daci. Ei si-au continuat traditiile lor
spirituale, mult mai bogate decat se credea, situatie pe care arheologicii
nostri au demonstrat-o convingator si in repetate randuri dupa cel de-al
doilea razboi mondial. Poate ca tocmai in aceasta rezida si unele cauze
care i-au favorizat pe romani: productia redusa de arme si, in general,
lipsa spiritului de agresivitate si a dorintei de a se infrupta din
bunurile materiale ale vecinilor, transmisa de-a lungul secolelor pana in
timpurile noastre.


Exista inca astazi autori la care problema
incursiunilor dacilor in zonele ocupate de romani este trata confuz. Paul
Mackendrick, de exemplu, pe de o parte insista permanent asupra bogatiilor
fabuloase ale dacilor, releva spiritul lor pacifist pentru ca exact o
pagina mai departe sa afirme ca "Dacii ... au intreprins incursiuni in
teritoriul roman, de unde isi procurau mijloacele de cumparare". Acel
incursiuni aveau rol militar de informare si distrugere a lucrarilor de
pregatirea ale romanilor impotriva Daciei din perioada celor 200 de ani
anteriori lui Traian, iar dupa aceea pentru eliberarea teritoriului ocupat
de romani.

Dacii erau pacifisti dar nu lasi.
Educatia lor ii facea nemuritori, asa cum de altfel au ramas in
istorie!

OpHaNiM


Mesaje : 560
Reputatie : 4609

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum