Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Like

Podul inalt 1475

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Podul inalt 1475

Mesaj Scris de OpHaNiM la data de 2/3/2011, 04:20




  • Romani! 
  • Ridicati capetele plecate! Indreptati spinarile incovoiate! Alungati tristetea 
  • si lipsa de sperante din aste zile. Nu mai stati timorati si complexati in fata 
  • unei Europe care ne datoreaza insasi existenta. Amintiti-va din nou de Marele 
  • nostru Stefan. De toti mosii si stramosii care nu au lasat neamul sa piara. Cu 
  • sute de ani inainte de Americi, teroristi, CIA-uri, Al- Qaede si atentate 
  • regizate, Stefan cel Mare si Sfant administra Islamului cea mai mare infrangere 
  • suferita vreodata de vreo armie musulmana din partea unui lider crestin. Nici 
  • macar victoriile lui Carol cel Mare, Cid-ul, Skanderbeg sau oricare riga 
  • european din istorie nu se pot compara ca importanta politica si dramatism cu 
  • baia de sange si noroi in care s-a cufundat cea mai puternica armata a vremii. 
  • Nimeni altul decat cel mai bun corp expeditionar al teribilului Mahomed al 
  • doilea, avea sa sfarseasca drept ingrasamant pentru ogoarele 
  • Vasluiului…
  • Europa 
  • valahilor
  • Oricat de hazardat le-ar putea parea unora, Europa secolelor XIV si XV a 
  • apartinut din punct de vedere militar micilor formatiuni statale romanesti care 
  • s-au opus cu succes celei mai mari forte a vremii, temutul Imperiu Otoman. Fara 
  • niciun fel de exagerare, putem spune ca daca este sa pastram proportiile 
  • cu ceea ce eram acum 500-600 ani, Romania de azi ar trebui sa infranga in lupta 
  • armata Statelor Unite, Rusiei sau Chinei... Nu-i asa ca va pufneste 
  • rasul? Trecand peste neincrederea si dezamagirea provocate de situatia 
  • Romaniei din prezent pe toate planurile, inclusiv militar, trebuie sa ne amintim 
  • macar ca eram intr-atat de neclintiti pe vremuri, incat administram infrangeri 
  • umilitoare puternicilor lumii. Iar celor care nu sunt inca convinsi de forta si 
  • spiritul razboinic al stramosilor nostri, le prezint o scurta comparatie intre 
  • proportia de forte intalnita intre "marile" batalii ale Europei Apusene si 
  • confruntarile militare ale voievodatelor romanesti. Faimosul Razboi de o 
  • suta de ani, bataliile de la Azincourt, Formigny, Castillon sunt confruntari 
  • intre osti care numarau maximum 10.000-20.000 de soldati, ultimele chiar mai 
  • putin de 5.000...



  • In faimoasa batalie de la Tannenberg, cand este stopata inaintarea 
  • cavalerilor teutoni spre rasarit, s-au confruntat corpuri de armata de 10.000, 
  • respectiv 16.000 soldati. Vreti mai mult? Ei bine, in perioada 
  • Razboiului celor Doua Roze, efectivele sunt de-a dreptul derizorii, de obicei 
  • sub 5.000 de actori angrenati in spectacolul sangeros al Zeului Marte. In 
  • celebra batalie de la Rimini din 1469, cand Federico da Urbino infrange armata 
  • papala, au murit...100 de oameni si au fost raniti circa 3.000. Si, nu uitati, 
  • cronicile contemporane o numesc "batalie cumplita" (Atrox Dimicato)!



  • Cele mai mari inclestari din aceste secole par a fi luptele intre 
  • principii elvetieni si regele Carol cel Curajos. Trupele de soldati implicate in 
  • luptele de la Granson si Morat se ridica la un maximum de 20.000 de 
  • indivizi. Arta si gandirea militara in Europa apuseana de atunci erau 
  • eminamente rudimentare. Se poate vorbi chiar de o decadere, comparativ cu geniul 
  • militar-tactic al armatelor Romei care au precedat regatele din regiune. 
  • Progresele in domeniu ale Europei de Vest se inregistreaza mult mai tarziu, 
  • impulsionate fiind de folosirea tot mai frecventa a armelor de foc si a prafului 
  • de pusca in razboaie. In rasaritul Europei, lucrurile stateau cu totul altfel. 
  • Taratele si cnezatele rusesti nu reprezentau (inca) o forta militara, regatul 
  • polon era tributar manevrelor si conceptelor militare de-a dreptul falimentare 
  • de import apusean (merita dat exemplu, impasul polon de la Marienburg si 
  • aparitia providentiala a trupelor moldovensti care au intors rezultatul 
  • luptei). La fel, nici ungurii nu au stralucit prea mult pe campul de 
  • lupta. Bulgarii, sarbii si bizantinii au cazut dupa o darza dar trista 
  • rezistenta in fata fortei Semilunei.



  • Romanul Iancu de Hunedoara lupta ca un leu contra turcilor intre anii 
  • anii 1444-1447, dar spre final este infrant de acestia. Intr-un episod putin 
  • cunoscut al istoriei nationale, bravul razboinic transilvan organizeaza in anul 
  • 1448 o ultima mare campanie care viza cucerirea Salonicului. In acest proiect 
  • ambitios, il avea partener pe insusi leul albanezilor, printul 
  • Skanderbeg. Din motive inca nestiute, actiunile celor doi conducatori 
  • crestini nu sunt bine sincronizate. Rezultatul este dureros. In lupta de la 
  • acelasi trist Kossovopolje, Iancu de Hunedoara este infrant dupa o inclestare 
  • catastrofala care durase trei zile si trei nopti... Singurii care s-au adaptat 
  • cu succes si au pus la punct tactici revolutionare alaturi de manevre eficiente 
  • au fost voievodatele romanesti ale Moldovei si Tarii Romanesti. Conduse de 
  • voievozi realisti si inspirati precum Mircea cel Batran, Vlad Tepes si marele 
  • Stefan, valahii au fost singurii europeni care au tinut la respect hidra 
  • otomana. Turcii erau la apogeu. Condusi de cumplitul Mahomed al doilea, 
  • supranumit Fatih (Cuceritorul), otomanii cucerisera Bizantul, una dintre cele 
  • doua cetati ale crestinatatii, precum si o buna parte a Europei de 
  • rasarit. Cum turcii nu detineau o flota militara care sa le permita 
  • invazia Apusului prin Mediterana, in drumul ordiilor spre Roma nu mai stateau 
  • decat voievodatele romanesti...
  • Moldova dacilor 
  • liberi
  • In aceeasi perioada, asupra Moldovei pandeau nu numai otomanii, ci si ochii 
  • lacomi ai tatarilor din Hoarda de Aur. In anul 1469, o hoarda a tatarilor de pe 
  • Volga, condusa de Eminec, nepotul hanului cel mare, porneste o expeditie de jaf 
  • in Moldova, atras de prosperitatea economica datorata masurilor luate de Stefan 
  • cel Mare. Cruzimea si tupeul nomazilor meritau pedepsite.... Stefan 
  • strange in graba o oaste de curteni si razesi din Tara de Sus (actuala Bucovina) 
  • si porneste dupa tatari. Acestia au parte de ghinionul vietii lor, cand sunt 
  • prinsi in ziua de 20 august langa Lipinti. Macelul este infiorator. Hoarda 
  • tatarasca este masacrata, avand mari pierderi in oameni, Eminec insusi este 
  • facut prizonier de Stefan. Hanul cel batran de pe Volga, tot nu 
  • intelege cu cine are de a face, astfel incat isi permite sa-i trimita lui Stefan 
  • o solie manioasa de 100 de oameni (exact cati au murit la batalia din Rimini!). 
  • Solie care are tupeul sa-i ceara lui Stefan nu doar eliberarea prizonierilor 
  • tatari ci si ...despagubiri pentru pierderile suferite! Inconstienta si 
  • nesimtirea cererii sunt pedepsite pe loc. Stefan cel Mare ordona 
  • tragerea in teapa a tuturor prizonierilor alaturi de 99 de tatari din solie. 
  • Fiul hanului este taiat pe loc in bucati. Supravietuitorului i se taie nasul si 
  • urechile si este trimis calare inapoi la Hoarda de Aur sa povesteasca hanului 
  • ultimele noutati...



  • Turcii se dovedesc, la randul lor, la fel de grei de cap... 
  • Cuceritorul Bizantului vedea in Moldova principalul obstacol in 
  • invadarea Europei. In plus, ocuparea Moldovei permitea turcilor supunerea 
  • definitiva a Hoardei de Aur alaturi de consolidarea unei viitoare aliante cu 
  • tatarii care i-ar fi ajutat pe otomani pe baza religiei comune. Nu in 
  • ultimul rand, sultanul vedea in bogatul voievodat romanesc, o baza de operatiuni 
  • militare, un izvor de resurse economice si de luptatori valorosi care puteau fi 
  • angajati ca mercenari de partea Semilunei. Precedente mai fusesera (sultanul 
  • avea exemplul contingentelor sarbesti si bulgaresti care erau fortate sa lupte 
  • de partea turcilor dupa caderea tarilor respective)... Un alt aspect 
  • politico-strategic care il deranja la culme pe Mahomed, era incercarea continua 
  • a lui Stefan cel Mare de a sustrage Tara Romaneasca de sub autoritatea Portii. 
  • Cu peste 150 ani inainte Unirii Viteazului Mihai, geniul militar al lui 
  • Stefan incerca de fapt o unitate a tarilor romane. Unitate a carei valoare si 
  • importanta regionala fusesera subliniate chiar de sultanul Murad al 
  • doilea. Toti acesti factori la care se adauga refuzul marelui domnitor 
  • de a inchina tara turcilor sau de a le plati tribut, alimenteaza furia lui 
  • Mahomed. El, cuceritorul Constantinopolului nu putea fi refuzat de conducatorul 
  • unei tari mici situata la marginea Imperiului cladit prin jaf si sange de 
  • generatii de sultani turci.



  • Vin 
  • Turcii!
  • "In zilele albe ale miezului iernii 
  • inaintau multimile negre, zecile de mii de dusmani, ieniceri, spahii si gloata, 
  • ca lupii flamanzi " - Nicolae Iorga
  • Intr-un acces de furie, sultanul decide pe loc ca insolenta lui 
  • Stefan sa fie pedepsita cat mai repede posibil, iar Moldova cea rebela sa ajunga 
  • pasalac unde sa domneasca legea Profetului si bunul plac al turcilor. 
  • In acest scop, Mahomed trimite impotriva moldovenilor cele mai bune osti ale 
  • Imperiului. Temutele si incercatele trupe otomane calite in luptele cu durii 
  • albanezi ai lui Skanderbeg si comandate de eunucul Soliman Pasa, primesc ordinul 
  • sa abandoneze pe moment asediul Krujei pentru a potopi Kara Bogdania (cum numeau 
  • turcii Moldova). Nucleului oastei care lupta cu albanezii i se alatura oastea 
  • Rumeliei, plus corpul personal de ieniceri de elita al sultanului, la care se 
  • adauga un esantion de 12.000 de valahi din Tara Romaneasca trimis de turci sa 
  • lupte contra voii lor cu fratii moldoveni.



  • Vedem, asadar, ca Mahomed al doilea nu a 
  • precupetit niciun efort pentru a-l infrange pe Stefan. Conform tuturor 
  • izvoarelor vremii scrise la Buda, Cracovia, Constantinopol, Venetia, corpul 
  • expeditionar turcesc numara circa 120.000 de razbonici, carora li se adaugau 
  • alte zeci de mii de auxiliari. Amenintarea era deosebit de serioasa, 
  • Stefan cel Mare, propulsat in rol de unic aparator al intregii crestinatati se 
  • vede nevoit sa ceara ajutor militar la curtile Europei. Primeste in schimb... 
  • laude si incurajari! In fata unui asemenea colos, Stefan reuseste totusi sa 
  • stranga aproape 40.000 de osteni moldavi carora li se adauga un contingent de 
  • secui de circa 5.000 de oameni. In calea urgiei musulmane, Stefan cel 
  • Mare opune eficienta tactica a parjolirii pamanturilor, retragerii populatiei, 
  • otravirii fantanilor, astfel ca invadatorii sa simta coltii demoralizatori ai 
  • foamei, setei si molimelor. Soliman Pasa vrea sa termine treaba repede. 
  • Strateg iscusit, el isi da seama ca un razboi de uzura nu i-ar aduce decat 
  • probleme. Turcul vrea o singura lupta in care sa decida soarta campaniei in 
  • favoarea sa. Convins ca armata Semilunii va cauta orice prilej pentru a da 
  • inclestarea finala, Stefan ordona retragerea spre Vaslui. Acolo, Maria Sa alege 
  • o zona strategica buna, situata intr-un loc unde dealurile care inconjoara lunca 
  • Barladului se apropiau intre ele. Cum dealurile erau impadurite, turcii nu 
  • puteau sa surprinda oastea Moldovei printr-un atac din flanc.



  • Apus 
  • de...Semiluna
  • In zorii zilei de 10 ianuarie, avangarda otomana zarea pentru prima data 
  • oastea moldoveneasca printre aburii cetosi ai luncii Barladului. Armata dusmana 
  • era deja slabita de marsurile lungi peste care se adauga lipsa alimentelor si a 
  • odihnei. Natura parca-i ura la randul sau pe turci, deoarece cu cateva zile 
  • inainte de batalie, vremea s-a incalzit, in consecinta zapezile incepusera sa se 
  • topeasca transformand lunca intr-o mlastina vascoasa in care se putea impotmoli 
  • si un soarece. Conform cronicarului turc Kemal Pasa Zade, Stefan a oprit 
  • inaintarea turca tragand in acestia cu tunuri, bombarde si sageti. Prinsi in 
  • valea inconjurata de paduri, otomanii nu se pot replia sa inconjoare pozitiile 
  • moldovenesti din cauza copacilor si a terenului mlastinos. Lupta se 
  • transforma intr-un conflict de uzura, din care moldovenii ies avantajati 
  • datorita pozitiilor mai bune detinute de voievod. Acelasi Kemal-Zade ne spune ca 
  • in fata neputintei strapungerii liniilor moldovensti, Mihaloglu Ali-Bei, o 
  • curajoasa capetenie otomana a organizat un "buluc" compus din ieniceri de elita 
  • "pentru al caror suflet batalia era o placere", si s-a avantat in fruntea lor 
  • asupra moldovenilor.



  • Manevra albanezului turcit pare sa reuseasca pe moment, ienicerii patrunzand 
  • in randurile moldovenilor. Lupta se transforma intr-o inclestare cumplita. Cum 
  • orice batalie are un moment critic, un punct de rascruce in care totul se poate 
  • rasturna, acesta este momentul maxim al luptei de la Podul inalt. Constient de 
  • acest lucru, sesizabil doar de strategii de geniu ai istoriei, Stefan cel Mare 
  • pregateste atacul final dublat de un siretlic eficient. Pentru a-i 
  • deruta si mai rau pe turci, Maria Sa odona ca satenii plasati pe dealurile din 
  • fata sa faca un zgomot cat mai mare din trambite, tobe si buciume. Turcii musca 
  • momeala crezand ca vor fi atacati din flancul stang, se regrupeaza si se 
  • pregatesc de aparare. Atunci, Stefan cu grosul armatei cade ca un fulger in 
  • spatele turcilor retezandu-le orice eventuala retragere. Furia 
  • moldovenilor nu cunoaste margini, masacrarea invadatorilor continua cu frenezie. 
  • Totul se transforma incet, incet intr-o masa amorfa in care urmasii dacilor 
  • liberi dezlantuie asupra Semilunii un adevarat Armagheddon mobil faurit din 
  • ghioage, securi, coase, palose si lanci. Mandria sultanului, crema trupelor sale 
  • de ieniceri scoliti in academii militare sa devina asi ai iataganului, este 
  • zdrobita fara drept de replica.



  • Pierderile sunt uriase. Nicaieri vreo armata musulmana nu mai fusese 
  • decimata in asemenea hal. Chiar cronicile turce afirma ca atunci au fost taiati 
  • 40.000 de vajnici ieniceri si spahii, o suma enorma pentru oamenii acelor 
  • timpuri. Socul psihologic s-a transmis intr-o clipita. Vazand ce soarta 
  • cruda-i macina pe cei mai buni razboinici ai armatei, restul soldatilor turci 
  • intra in panica si fug dezordonat. Incercarile lui Soliman de a organiza o 
  • rezistenta sunt sortite esecului. Nimeni nu mai asculta de nimeni. 
  • "Niciodata o oaste turceasca n-a mai suferit o astfel de 
  • infangere", bocea intr-o cronica mama sultanului Mahomed Fatih. In 
  • timp ce cronicarul polonez, Jan Duglozs, contemporan cu marele Stefan, scrie la 
  • randul sau: "Foarte putini turci si-au putut gasi mantuirea prin 
  • fuga, caci, multi s-au inecat in apa Siretului, chiar si aceia care au scapat si 
  • au ajuns pana la Dunare, au fost ucisi acolo de moldoveni care aveau cai mai 
  • iuti, sau au fost inecati". Cronica lui Kemal-Pasa-Zade este inca 
  • mai sumbra, turcul scriind despre trista soarta a turcilor dupa incheierea 
  • bataliei. Aflam asadar, ca otomanii au pierdut un numar de 40 de stindarde de 
  • lupta, un numar record in istoria Turciei. Stefan cel Mare a tras in teapa toti 
  • prizonierii turci, in afara de cateva pasale. Pentru a scapa de numarul imens de 
  • cadavre turcesti care, daca s-ar fi descompus odata cu venirea primaverii, ar fi 
  • dezlantuit molime asupra Moldovei, domnitorul ordona stangerea hoiturilor 
  • otomane in movile dupa care li s-a dat foc...




OpHaNiM


Mesaje : 560
Reputatie : 4554

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum