Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Like

Protocoalele de la Toronto

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Protocoalele de la Toronto

Mesaj Scris de OpHaNiM la data de 4/3/2011, 20:39

PARTEA ÎNTÂI


Documentul Planul Roşu





Documentul grupului
6.6.6.


de la sfârşitul lunii
iunie, 1967





Titlul documentului organizaţiei 6.6.6.:


„PANEM ET CIRCENSE”1
‚.


1.(Lat.) »PÂINE ŞI CIRC”, deviză a dictatorilor romani
pentru a adormi nemulţumirile populaţiei (n.tr.)


Scopul proiectului mondialist :


„Genocidul vitalităţii,
în favoarea rentabilităţii oculte”.


Mijloacele de finanţare
a proiectului


Între altele, se va
folosi:


- Ajutorul Umanitar


- Ajutorul Umanitar
Internaţional, pentru finanţarea multinaţionalelor din grupul 6.6.6.





1.Carnea vacilor nebune, datorată de o societate
agro-alimentară americană, producătoare a făinei
pentru bovine. (n.a.)





Documentul:





Toate perioadele istorice care au dus
la decadenţa civilizaţiilor au fost
marcate, fără excepţie, de „spiritul
rătăcirii oamenilor”. Astăzi, trebuie să facem astfel încât acest


„spirit” să se traducă printr-o „societate
mondială a timpului liber” sub
toate formele sale. Acest timp liber
trebuie să se compună din sex, droguri,
sport, excursii (exo­tism) şi din distracţii
în general, dar accesibile tuturor straturilor societăţii. Omul trebuie să
ajungă la concluzia că este modern, şi că modernismul său e compus din
capacităţile sale, din posibilitatea sa de a se distra în mare măsură şi, în
prezent, din tot ceea ce îl înconjoară.


Pentru
atingerea acestui obiectiv, este neapărat necesar să se poată infiltra mijloacele de informare
(radioul, televiziunea, ziarele), mediile
de modă şi de cultură, domeniile muncii
noi, prin intermediul cărora vom influenţa, cu siguranţă, toate păturile
societăţilor occidentale. Astfel, ţinând sub umbrela simţurilor tineretul,
adulţii de mâine, vom avea în consecinţă cale liberă pentru a infiltra şi a transforma în profunzime, fără a da naştere la nelinişti, politica, sistemul legal şi învăţământul, ceea ce ne va permite să modificăm în profunzime cursul, orientarea viitoare a societăţilor vizate de „Planul” nostru.


Populaţiile, după cum ştim, nu au
memorie istorică. Repetă la nesfârşit greşelile trecutului, fără a-şi da seama
că tocmai aceste erori le-au condus părinţii, înaintea lor, spre aceleaşi
scadenţe pe care le vor trăi sub o formă agravată înainte de sfârşitul
secolului nostru. Observaţi, de exemplu, prin ce au trecut bunicii lor la
începutul acestui secol, graţie muncii înverşunate a predecesorilor noş­tri.
După ce au cunoscut, fără limite, liberalizarea moravurilor, abolirea moralei şi,
cu alte cuvinte, rătăcirile spiritului, au cunoscut „Criza economică”, iar apoi, războiul. În prezent, copiii şi
nepoţii lor se îndreaptă spre un deznodământ asemănător, dar şi mai grav, căci
de astă dată finalul ne va permite în sfârşit să ne punem pe picioare „Noua Ordine Mondială”, fără ca nici unul dintre ei să-şi dea seama, fiind
mult prea preocupaţi cu toţii de a-şi satisface în proporţie exagerată necesităţile
senzuale cele mai primare.


O „Normă” generală mai mult decât importantă şi care şi-a dovedit
deja valoarea la începutul actualului secol, prin construirea şi instalarea „Sistemului Comunist” de către regretaţii
înalţi ofiţeri ai lojilor noastre, este rentabilitatea „excepţiei”. În principiu, după cum ştim, excepţia confirmă regula
generală pe care o contrazice. Dar, în vocabularul nostru, excepţia este
principiul care trebuie să le fie impus tuturor. Trebuie să procedăm de aşa
manieră încât să imprimăm excepţii în diversele sfere ale societăţii, cum ar
trebui să fie noile reguli generale aplicabile pentru toţi, scop principal al
tuturor contestaţilor sociale viitoare, exprimate de tineretul Naţiunilor.


Astfel, excepţia va deveni detonatorul
cu ajutorul căruia întreaga societate istorică se va nărui în sine însăşi,
într-o epuizare şi o confuzie fără precedent.


Fundamentele societăţii occidentale,
în esenţa lor, originează în linie dreaptă din moştenirea iudeo-creştină.
Tocmai această moştenire este aceea care a făcut din familie nodul, cheia de
boltă a oricărui edificiu social din prezent. Predecesorii noştri, care i-au finanţat
pe scriitorii revoluţionari de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul
secolului XX, înţeleseseră importanţa necesităţii de a fracţiona şi apoi de a
face să explodeze acest nucleu vital, dacă dorea, în Rusia de exemplu, să reuşească
să instituie noul „Sistem Comunist”
din vremea aceea. Şi tocmai asta au făcut, determinând în mod minuţios
producerea, de către filosofii şi scriitorii neconformişti ai epocii, al unui ,,manifest al gloriei Statului-Dumnezeu”,
acesta având prioritate absolută asupra individului şi a familiei.


Pentru a ajunge cu certitudine la
construirea unui guvern mondial, a unei Noi Ordini Mondiale Comunitare, în care
toţi indivizii, fără excepţie, vor fi supuşi Stării Mondiale a Ordinii Noi,
trebuie în primul rând să provocăm dispariţia familiei, ceea ce va antrena din
aceeaşi lovitură dispariţia învăţămintelor religioase ancestrale şi, în al
doilea rând, să-i nivelăm pe toţi indivizii, făcând să dispară clasele sociale,
în special clasele mijlocii. Dar trebuie să procedăm astfel încât toate aceste
schimbări să pară a fi fost generate de către voinţa populară să aibă
aparenţele democraţiei.


Slujindu-ne de cazuri izolate, dar
amplificându-le la nivel extrem cu ajutorul contestaţiilor studenţeşti
instigate de noi înşine, al ziariştilor favorabili cauzei noastre şi a1
politicienilor cumpăraţi, vom reuşi să punem pe picioare noi organisme,
prezentând toate aparenţele modernismului, cum ar fi un birou de protecţie a
copilăriei susţinut cu o „cartă a
drepturilor şi a libertăţilor”.


Pentru reuşita planului nostru
mondial, Planul Roşu, trebuie să
implantăm în toate societăţile occidentale ale ani­lor 1970 birouri pentru
protecţia copilăriei, ai căror funcţionari, tineri intelectuali lipsiţi de
experienţă, proaspeţi absolvenţi ai universităţilor unde sunt scoase în evidenţă
principiile noastre mondialiste, vor respecta ca la carte, fără discernământ „Carta Drepturilor Copilului”. Cine ar îndrăzni să i se împotrivească, fără a fi
identificat concomitent cu barbariile Evului Mediu?


Această Cartă, laborios pusă la punct
în „Lojile” noastre, ne va permite
în sfârşit să reducem la zero orice autoritate părintească, făcând familia să
explodeze în indivizi opuşi cu sălbăticie unii altora, pentru protecţia
intereselor lor personale. Ea îi va încuraja pe copii să-şi denunţe părinţii
prea autoritari prin faptul că sunt prea tradiţionali, prea religioşi. De
asemenea, va contribui la a-i supune pe părinţi unei psihoze colective a fricii,
ceea ce va provoca în mod ineluctabil, de manieră generală în societate, o
subminare a autorităţii părinteşti. Astfel, vom reuşi, într-o primă etapă, să
producem o societate asemănătoare cu aceea din RUSIA anilor 1950, unde copiii
îşi denunţau părinţii la stat, şi o vom face fără ca nimeni să-şi dea seama.

Transferând astfel
Statului rolul patern, ne va fi mai uşor, în continuare, să acaparăm, una câte
una, toate responsabilităţile care până la data respectivă au ţinut de resortul exclusiv al
părinţilor. Astfel, îi vom putea face pe toţi să considere învăţătura
religioasă traditiona1ă, de origine iudeo-creştină, un abuz contra copilului.


În acelaşi timp, dar la un alt nivel,
vom face să se înscrie, în cele mai fundamentale legi ale naţiunilor, regula că
toate religiile, cultele şi practicile religioase de orice fel, inclusiv vrăjitoria
şi magia, trebuie să fie respectate cu titluri egale.


În consecinţă, va fi deconcertant de
uşor să i se transfere acest rol statului, prin raportarea copilului la cele
mai înalte instanţe internaţionale, cum ar fi Naţiunile Unite.


Să înţelegem bine
următoarele: scopul nostru nu este acela de a proteja copii, nici pe oricine
altcineva, ci de a provoca explozia, apoi prăbuşirea naţiunilor, care
reprezintă un obstacol major în calea punerii în aplicare a Ordinii noastre
Mondiale. Acesta este motivul pentru care „Birourile
de Protecţie a Copilăriei” trebuie să fie investite cu o autoritate legală
absolută. Ele trebuie să fie în măsură ca, după bunul lor plac, dar întotdeauna
sub pretextul protejării copiilor, să-i poată retrage pe aceştia din mediile
lor familiale originale şi să-i plaseze în medii familiale străine sau în
centre guvernamentale deja atrase spre principiile noastre mondialiste şi
religioase. Astfel, în consecinţă se va realiza spargerea definitivă a „Celulei Familiale Occidentale”.


Căci, fără protecţia şi
supravegherea părinţilor lor naturali, aceşti copii vor putea fi astfel
handicapaţi definitiv în dezvoltarea lor psihologică şi morală, ajungând să
reprezinte, în virtutea consecinţelor fireşti, prăzi uşor adaptabile la
ţelurile noastre mondialiste.


Pentru asigurarea reuşitei
unei asemenea întreprinderi, este de o necesitate primordială ca funcţionarii
care lucrează în aceste „birouri”,
în serviciul statului, să fie tineri, fără experienţe de trecut bogate,
îmbibaţi cu teorii pe care le ştim ca fiind vide şi lipsite de eficacitate şi
mai ales să fie obsedaţi de spiritul misionar al unor mari protectori ai
copilăriei ameninţate. Căci, pentru ei, toţi părinţii trebuie să reprezinte nişte
criminali de facto, pericole potenţiale faţă de bunăstarea copilului,
considerat în cazul de faţă ca un „Dumnezeu”.


Un „Birou de Protecţie a Copilăriei” şi o „Cartă a Drepturilor Copilului”
n-ar avea nici un motiv de a exista, în lipsa copiilor ameninţaţi. Mai mult,
excepţiile şi exemplele istorice întrebuinţate pentru înfiinţarea lor vor sfârşi,
mai devreme sau mai târziu, prin a dispărea, dacă n-ar fi alimentate continuu
cu cazuri noi, produse pe bază permanentă. În acest sens, trebuie să infiltrăm „sistemul de educaţie” al naţiunilor
pentru a face să dispară, sub acoperirea „Modernismului”
şi a „Evoluţiei”, predarea religiei,
a istoriei şi a educaţiei civice, diluându-le pe toate sub o avalanşă de
experimente noi în mediul de învăţământ, acela al limbilor şi al matematicilor.
În acest mod, îndepărtându-le tinerelor generaţii toate bazele şi toate
frontierele morale, toate cunoştinţele despre trecut - şi, prin urmare, orice
formă de mândrie naţională - orice respect faţă de ceilalţi, orice putere prin
cunoaşterea limbilor străine şi a ştiinţelor - deci, puterea asupra realităţii -
vom contribui la fabricarea unui tineret în mare măsură predispus către toate
formele de delincvenţă. În acest nou univers, fragmentat de frica de părinţi şi
de abandonul oricărei responsabilităţi din partea acestora faţă de copii, vom
avea cale liberă pentru a forma, în maniera noastră şi conform principalelor
noastre obiective, un tineret în rândurile căruia aroganţa, dispreţul, umilirea
aproapelui vor fi considerate ca fiind noile baze ale „Afirmării de Sine” şi
ale „Libertăţii”. Ştim, însă, pe
baza aceloraşi experienţe din trecut, că un asemenea tineret este din capul
locului condamnat la autodistrugere, întrucât este de un „Individualism” funciar - deci, „Anarhist” prin definiţie. În acest sens, nu poate în nici un caz
să reprezinte o bază solidă pentru continuitatea oricărui gen de societate şi,
cu atât mai puţin, o valoare sigură pentru a se însărcina cu bătrânii acesteia.


În acelaşi spirit, este de asemenea
imperios necesar să se creeze o „Cartă a
Drepturilor şi a Libertăţilor Individuale”, precum şi „Birouri pentru Protecţia Cetăţeanului”, dându-le maselor iluzia că
aceste inovaţii fac parte integrantă din „Modernismul”
sus amintit al „Societăţilor Noi” din secolul XX. Sub aceeaşi formă şi în
acelaşi timp, dar la un alt nivel, trebuie să se obţină votarea unor noi legi
pentru ,,Respectul şi Libertatea
Individuală”. La fel ca în cazul ‚,Fa­miliei”,
dar pe planul „Societăţii”,
aceste legi vor intra în conflict cu drepturile colectivităţii, împingând
astfel societăţile vizate direct spre autodistrugere. Căci, în cazul de faţă,
inversiunea este totală: „Nu mai trebuie
protejată, contra indivizilor care o pot ameninţa, societatea - dreptul majorităţii
- cu mai degrabă individul - dreptul minorităţii - trebuie să fie protejat
contra posibilelor ameninţări din partea majorităţii”. Iată scopul pe care
ni l-am fixat.


Pentru a realiza dezintegrarea familiei,
a sistemului de învăţământ, deci a societăţii în general, este primordial să se
încurajeze „Libertatea Sexuală” la
toate eşaloanele societăţii occidentale. Trebuie să se reducă individul, deci
masele, la obsesia de a-şi satisface instinctele primare prin toate mijloacele
posibile. Ştim că această etapă reprezintă punctul culminant în care întreaga
societate va sfârşi prin a se surpa în sine însăşi. Nu la fel s-a întâmplat şi
cu Imperiul Roman la apogeul său şi cu toate civilizaţiile asemănătoare, pe
parcursul istoriei?


Cu ajutorul oamenilor de ştiinţă şi
al laboratoarelor finanţate de lojile noastre, am reuşit să punem la punct un
procedeu chimic care va revoluţiona toate societăţile occidentale şi va arunca
pradă uitării pentru totdeauna principiile morale şi religioase iudeo-creştine.
Acest procedeu, sub formă de pilulă, va deschide larg calea „libertăţii sexuale” fără consecinţe şi
le va împinge pe „femeile” naţiunilor
spre dorinţa de a dori să se desprindă din starea care va ajunge să fie
considerată jugul trecutului - sclavia femeii supuse bărbatului şi familiei
iudeo-creştine tradiţionale. Odinioară „Centru
şi pivot al celulei familiale”, femeia modernă, acum în calitate de
persoană individuală independentă, va dori să-şi abandoneze rolul tradiţional,
să se detaşeze de familie şi să-şi trăiască viaţa în conformitate cu
aspiraţiile ei personale. Nimic mai firesc, ştim, dar locul în care noi vom
interveni cu tărie va fi acela al infiltrării tuturor „mişcărilor de contestare feministe”, împingându-le logica până la
cele mai extreme limite ale consecinţelor sale. Iar aceste limite se găsesc
deja înscrise în dezintegrarea definitivă a familiei tradiţionale şi a
societăţii iudeo-creştine.Această „eliberare sexuală” va reprezenta calea finală pe care vom avea
posibilitatea de a face să dispară din „conştiinţa
populară” orice referire la „Bine şi Rău”. Prăbuşirea acestei
bariere religioase şi morale ne va permite să realizăm procesul falsei ‚,Eliberări a omului de trecutul său”,
care însă, în realitate, este o formă de sclavie ce va fi profi­tabilă pentru „Planurile Mondialiste” pe care urmărim să le punem în aplicare.


Respectiva poartă
deschisă pentru încurajarea ,‚Liber­tăţii
Sexuale”, a „Divorţurilor”, a „Avorturilor”
la cerere, a recunoaşterii legale a diverselor forme de homosexualitate, ne va
ajuta să modificăm în profunzime bazele istorice ale „Dreptului Legal” al societăţilor. Ea va fi un atu major pentru a
împinge ansamblul indivizilor spre o relaxare generală a moravurilor; pentru a
diviza indivizii unii în raport cu ceilalţi, în conformitate cu instinctele şi cu
interesele lor proprii; pentru a distruge viitorul tineretului, împingându-l
spre experienţe nefaste ale sexualităţii precoce şi ale avor­turilor; şi pentru
a distruge moralmente generaţiile viitoare, împingându-le pe calea alcoolismului,
a drogurilor diverse - al căror control se vor însărcina să-1 preia, la nivel
mondial, ofiţerii noştri superiori din Lojile Internaţionale - şi a
sinuciderilor - suicidul fiind considerat, de către un tineret dezabuzat şi
abandonat în voia sa însuşi, ca un sfârşit cavaleresc.


Să amăgim tineretul naţiunilor, arătându-i
pe părinţii săi ca pe nişte iresponsabili, imorali şi nereligioşi - în definitiv,
necăutând altceva decât plăcerea, evaziunea şi satisfacerea nestăvilită a
instinctelor, cu preţul minciunii, al ipocriziei şi al trădării. Să facem din
divorţuri şi din avorturi o nouă cutumă socială, acceptată de toţi. Să împingem
astfel tineretul spre criminalitate sub toate aceste forme şi spre refugierea
în grupări distincte, inaccesibile mediului familial, pe care el îl va percepe,
în mod inevitabil, ca pe o ameninţare la adresa propriei sale supravieţuiri.
Ţesătura socială fiind astfel bulversată iremediabil, ne va fi posibil în
continuare să acţionăm asupra politicii şi a economiei naţiunilor, în scopul de
a le aduce la cheremul nostru; de a le face să accepte, forţate de împrejurări,
planurile noastre pentru O Nouă Ordine Mondială. Căci, trebuie să recunoaştem,
naţiunile, fiind lipsite de posibilitatea de a se baza pe un tineret puternic,
pe o societate în care indivizii, regrupaţi în jurul unui ideal comun, întăriţi
cu ajutorul unor bastioane morale de neînfrânt, i-ar fi putut asigura sprijinul
istoric, nu vor putea decât să abdice în faţa voinţei noastre mondiale. Astfel,
vom putea atunci să inaugurăm ceea ce au anunţat atât de mult creaţiile noastre
din trecut „sis­temul comunist care profeţea o revoluţie mondială
pusă în mişcare de toţi proscrişii din lume” şi „nazismul prin


care am anunţat O Nouă Ordine Mondială pentru o mie de
ani”. Iată scopul nostru
suprem: munca recompensată pentru toate valorile pe care le-a omorât pentru
împlinirea ei, de-a lungul secolelor. Să afirmăm sus şi tare: „Toţi Fraţii din Lojile trecute, morţi în anonimat pentru realizarea
aces­tui ideal pe care acum ne este posibil să-l atingem cu vâr­furile
degetelor”.


Se ştie bine că omul, după ce şi-a
asigurat necesităţile primare - hrana, îmbrăcămintea şi adăpostul - tinde cu
tărie spre a fi mai puţin vigilent. Să-i permitem să-şi adoarmă conştiinţa,
orientându-i totodată spiritul după placul nostru, prin crearea de faţadă a
unor condiţii economice favorabile. Prin urmare, în această perioadă a anilor
1970, în care agenţii noştri se vor infiltra peste tot în diversele sfere ale
societăţii pentru a o face să accepte noile noastre norme în materie de învăţământ,
drept legal, social şi politic, vom veghea la răspândirea în jurul lui a unui
climat economic de încredere. Muncă pentru toţi; deschideri de credite pentru
toţi; distracţii pentru toţi - acestea vor fi devizele noastre pentru crearea
iluzorie a unei noi clase sociale:„Clasa
Mijlocie”. Căci, o dată atinse obiectivele noastre, vom face să dispară
această „Clasă” de mijloc, situată
între săracii seculari şi noi, bogaţii, tăindu-i definitiv orice mijloc de
supravieţuire.


În acest sens, vom face din
naţiunile-state noii „părinţi” ai indivizilor.
Prin intermediul acestui climat de încredere în care „Agenţii Internaţionali” trimişi de noi vor fi făcut tot ceea ce
este necesar pentru a îndepărta orice spectru al războiului mondial, vom încuraja
‚,Centralizarea” în favoarea statului.
De această manieră, indivizii vor putea dobândi impresia unei libertăţi de
explorare totale, în timp ce povara legendară a responsabilităţilor personale
va fi transferată în sarcina statului. Astfel, vom avea posibilitatea de a multiplica
în proporţie vertiginoasă sarcina statului, înmulţind fără nici un fel de
limite masa de funcţionari intelectuali. Având garantată pentru ani de zile în
avans securitatea materială, aceştia vor fi‚ în consecinţă, executanţi perfecţi
ai „Puterii Guvernamentale”; cu alte
cuvinte, ai „Puterii” noastre.


Vom crea astfel o masă impresionantă
de funcţionari care, ea în sine, va forma un guvern (în cadrul guvernului),
indiferent de partidul politic care va fi într-un moment sau altul la putere.
Această maşinărie anonimă ne va putea servi într-o bună zi drept pârghie, când
va sosi momentul, pentru a accelera prăbuşirea economică a statelor-naţiuni;
căci acestea nu vor putea să întreţină la nesfârşit o asemenea masă salarială,
fără a trebui să se îndatoreze mai presus de mijloacele lor. Pe de altă parte,
aceeaşi maşinărie îi va conferi aparatului guvernamental o imagine rece şi
insensibilă; această maşinărie complexă şi absolut inutilă în multe dintre
funcţiile ei ne va servi drept paravan şi mijloc de protecţie contra populaţiilor.
Căci cine va îndrăzni să se aventureze prin dedalurile unui asemenea labirint,
în scopul de a-şi face auzite doleanţele personale?


Tot în aceeaşi perioadă de buimăcire
generală, vom profita de asemenea pentru a-i cumpăra sau elimina, în conformitate
cu necesităţile momentului, pe toţi directorii de întreprinderi, responsabilii
marilor organisme ale statelor, centrele de cercetări ştiinţifice a căror
activitate şi eficacitate ar risca să confere o putere prea mare
statelor-naţiuni.


Nu trebuie în nici un caz ca statul
să devină o forţă independentă în sine, care ar risca să ne scape de sub
control şi să ne pună în pericol „Planurile” ancestrale.


Vom veghea de asemenea să avem o
autoritate absolută asupra tuturor structurilor supranaţionale ale naţiunilor.
Aceste organisme internaţionale trebuie să fie plasate sub jurisdicţia noastră
absolută.

În acelaşi sens şi
pentru a garanta rentabilitatea influentei noastre asupra populaţiilor, va
trebui să controlăm toate Mijloacele de Informare. Băncile noastre nu le vor
finanţa, aşadar, decât pe acelea care ne vor fi favorabile, supervizând
totodată închiderea celor mai
recalcitrante. Acest
lucru ar trebui, în principiu, să treacă neobservat în rândurile populaţiilor,
acestea fiind absorbite de necesitatea de a câştiga cât mai mulţi bani şi de a
se distra.

Încă de pe acum, trebuie să ne
ocupăm de finalizarea fazei de deregionalizare a regiunilor rurale, amorsată la
începutul „crizei economice” din 1929. Suprapopularea oraşelor a fost deviza
noastră în cadrul „revoluţiei industriale”.
Proprietarii rurali de pământului,
prin independenţa lor economică şi prin capacitatea pe care o au de a produce
baza de alimentaţie a statelor, reprezintă o ameninţare la adresa noastră şi a
planurilor noastre de viitor. Înghesuiţi în oraşe, oamenii vor fi mai
dependenţi de industriile noastre pentru a supravieţui. Nu vom putea să ne
permitem existenţa unor grupări independente de „Puterea” noastră.
Prin urmare, să-i eliminăm pe
proprietarii de pământuri, făcând din ei sclavi ascultători, industriile fiind
sub controlul nostru. În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi, să le permitem să se
organizeze în cooperative agricole, pe care agenţii noştri le vor infiltra
pentru a le orienta mai uşor în conformitate cu priorităţile noastre viitoare.

În cadrul structurii statului, să ne
ataşăm de scoaterea în evidentă a ,,respectului” obligatoriu faţă de
diversitatea de „culturi”, de „popoare”, de „religii”, de ,,etnii”, cu prioritate
faţă de noţiunea de „unitate naţională”; acest lucru ne va permite să divizăm
mai eficace populaţiile statelor-naţiuni şi astfel, să le slăbim autoritatea şi
capacitatea de manevră. Împins la limite extreme, dar pe plan internaţional,
acest concept, în viitor, va determina etniile diverselor naţiuni să se
regrupeze pentru a-şi revendica fiecare, indi­vidual, propria participare la
„Putere”; ceea ce va sfârşi prin a ruina naţiunile şi le va face să se
fragmenteze în războaie intestine interminabile

Când naţiunile-state vor fi astfel
slăbite prin toate aceste lupte intestine, toate întemeiate pe recunoaşterea
,,Drepturilor Minorităţilor” la independenţă, când naţionaliştii divizaţi în
diferite facţiuni culturale şi religioase se vor confrunta orbeşte în lupte
fără nici un rezultat posibil, când tineretul îşi va fi pierdut complet
contactul cu propriile sale rădăcini, atunci vom putea să ne servim de
Naţiunile Unite pentru a începe să ne impunem Noua Ordine Mondială.
De altfel, în acel stadiu,
„Idealurile Umanitare, Sociale şi Istorice” ale naţiunilor-state se vor fi
dezintegrat de mult, sub presiunea diviziunilor interioare.


SFÂRŞITUL Documentului organizaţiei 6. 6. 6.,
datat în ultima
parte a lunii iunie, 1967

DOCUMENTUL ,,AURORA ROŞIE”
Documentul grupului 6. 6. 6. de la sfârşitul lunii
iunie, 1985
Optsprezece ani mai târziu, (6+6+6,
în timp), a avut loc o a doua reuniune de mare importanţă în Canada. Grupul
celor 6.6.6. s-a întrunit din nou la Toronto, la sfârşitul lunii iunie, 1985,
dar de astă dată în scopul de a finaliza ultimele etape dinaintea ofensivei, cu
privire la căderea naţiunilor-state şi la preluarea Puterii Internaţionale de
către Naţiunile Unite.

Titlul documentului
organizaţiei 6.6.6.:

„AURORA ROŞIE”
Scopul proiectului
mondialist:„Influienţarea Ocultei Mondiale”
Mijloacele de
finanţare a proiectului:
- controlul asupra F.M.I.,
- controlul asupra
G.A.T.,
- controlul asupra
comisiei de la Bruxelles,
- controlul asupra
O.T.A.N.,
- controlul asupra
O.N.U.,
şi asupra altor organisme internaţionale.
Documentul
Ultimii optsprezece ani au fost
foarte profitabili pentru punerea în aplicare a proiectelor noastre mondiale.
Pot să vă spun, fraţilor, că în acest moment ne aflăm aproape de atingerea scopului.
Căderea naţiunilor-state nu mai este decât o chestiune de timp - un timp destul
de scurt, după cum pot să mărturisesc, cu deplină încredere.

Graţie agenţilor noştri
de infiltrare şi colosalelor noastre mijloace financiare, până acum s-au realizat
progrese fără precedent în toate domeniile Ştiinţei şi ale Tehnologiei cărora
le controlăm din punct de vedere financiar cele mai mari corporaţii. Începând
de pe vremea reuniunilor secrete cu M. De Rotschild din jurul anului 1956, şi
care au avut scopul de a pune la punct dezvoltarea şi implantarea imediată a
„Ordinatoarelor”, avem acum posibilitatea de a întrezări punerea în aplicare a
unui gen de „Autostradă Internaţională” prin care toate aceste aparate vor fi
legate între ele. Căci, aşa cum ştiţi deja, controlul direct şi individual
asupra populaţiilor planetei va fi cel puţin totalmente imposibil fără
întrebuinţarea computerelor şi unificarea lor electronică, unele în raport cu
altele, într-o vastă „Reţea mon­dială (Reţeaua Internet, situl World Wide Web,
reţeaua Internet etc.(n. a.)”. De altfel, aceste aparate au avantajul de a
înlocui milioane de persoane individuale. Mai mult, ele nu posedă nici
conştiinţă, nici un fel sau altul de morală, ceea ce este indispensabil pentru
reuşita unui proiect ca al nostru. Mai ales, aceste maşini îndeplinesc, fără să
discute, tot ceea ce li se dictează. Sunt sclavii perfecţi la care au visat
atât de mult predecesorii noştii, dar fără a-şi fi imaginat nici măcar o zi că
nouă ne va fi posibilă o asemenea izbândă. Aceste aparate fără patrie, fără
culoare, fără religie, fără apartenenţă

OpHaNiM


Mesaje : 560
Reputatie : 4609

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum