Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Like

BIBLIA,DE CE PLAGIEZI?- Partea I-

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

BIBLIA,DE CE PLAGIEZI?- Partea I-

Mesaj Scris de OpHaNiM la data de 4/3/2011, 21:29

Episodul 1-Creatia

O sa vi se para cam nedrept titlul (pentru cei credinciosi desigur),dar am sa dovedesc ca Biblia sau Sf.Scriptura nu e nimic altceva decat o carte groasa de legende stravechi..plagiate sau copiate!
Sa incepem cu Geneza!

Crearea universului




Nu are rost sa mai copiez si versetele,am sa scriu doar ce stiu:
Stim din prima parte a Genezei ca la inceput Dumnezeu a creat cerul si Pamantul,iar Pamantul era intunecat si gol si plin de ape.Asa ca a zis sa fie lumina.Asa a aparut ziua si noaptea.In prima zi a creat lumina,in a doua zi a creat cerul,in a treia zi a creat marea,uscatul si vegetatia,in a patra zi a creat Soarele,Luna si stelele,in a cincea zi a creat pasarile si pestii,in a sasea zi a creat mamiferele,taratoarele,fiarele,dobitoacele si omul-din lut,iar in a saptea s-a odihnit.
Pana acum totul e cunoscut.Dar sa ni se para legendele urmatoare necunoscute?Ia sa vedem:

In mitologia sumeriana si akkadiana,zeii Anu si Enlil au creat universul.Unele mituri spun ca lumea a fost creata prin separarea cerului (Anu) de Pamant(Enki),altele prin unirea cerului cu pamantul,iar alt mit spune ca universul s-a nascut prin unirea apei dulci cu cea sarata.
Enki,zeul apelor dulci s-a unit cu alte zeite si a dat nastere vegetatiei,muntii si lana.

Tema cosmogonică a separării cerului de pământ pe care o întâlnim după cum am spus şi în Geneză, o regăsim sub o alta formă şi în poemul Enuma Elish, unde zeul Marduk taie trupul monstrului Tiamat în două, dintr-o jumătate creând cerul , iar din cealaltă Pământul.În ebraică tehom, cuvântul care desemneză abisul de ape de la începutul lumii este echivalent cu semitic-babilonianul Tiamat . Deci monstrul Tiamat simbolizează oceanul primordial.

,,Potolit, Domnul priveşte leşul Tiamatei; el vrea să împartă dihania, să plăsmuiască [din ea] lucruri frumoase.[...]
În pântecul Tiamatei, el arcui înălţimile cerului. Îl puse pe Nannar (Luna) să strălucească (acolo) şi îi încredinţă noaptea. îl hărăzi (să fie) giuvaierul nopţii, ca să numere zilele pe care în fiecare lună, fără sfârşit, va avea să le însemne cu discul său.[...]
...el făureşte‚ figurile cereşti care hotărnicesc cele 12 luni ale anului, deschide porţile soarelui şi rostuieşte calendarul lunar, făurind în prealabil luna, să hotărască timpul". (Enuma Elish)



Iata si un poem despre creatia zeilor mesopotamieni.Dar atentie,Annunaki apar mentionati acolo,nu sunt locuitorii planetei Nibiru,nu au nicio legatura cu teoriile prostesti ale lui Sitchin.Conform Wikipedia si a dex-ului,Anunnaki (alte denumiri Anunnaku sau Ananaki) este un grup de zeități sumeriene, babiloniene și akkadiene. Numele poate fi scris „da-nuna”, „da-nuna-ke4-ne” sau „da-nun-na”, semnificând „cei de sânge regal”sau „copii princiari”.

Cand pe inaltimile Cerului pe Pamant
i-a facut Anu pe Anunnaki sa coboare,
Granele inca nu incoltisera,
inca nu rodisera...
Nu erau oi,
nici un miel nu se fatase inca...
Nu era capra,
nici un ied nu fusese fatat.
Oaia inca nu isi nascuse mieii,
capra nu adusese pe lume iedul.
Tesutul lanei nu se ivise inca,
nu era cunoscut.

In zilele acelea,
in Camera Facerii a zeilor,
in Casa Fauririi, pe Movila Pura,
Lahar si Anshan frumos s-au faurit.
Din inmultirea de Lahar si Anshan
Anunnakii, pe Sfantul Munte-al lor, se-nfrupta...
dar nu se saturau.
Laptele bun din ugerul oii
Anunnakii, pe Sfantul Munte-al lor, il beau
dar nu se saturau.

Dupa ce Anu, Enlil, Enki si Sud
ii faurisera pe oamenii cu cap-negru,
Plantele ce desfata le-au inmultit in Tara.
Animale pe patru picioare au trezit cu mestesug la viata,
in E.DIN le-au pus.

Spre folosul celor ce satura,
pentru oile pure
Omenirea Civilizata a luat fiinta.

Ceea ce prin sadire se inmulteste,
inca nu se faurise.
Terasele nu erau inca batatorite...
Graul triplu de treizeci de zile nu exista,
graul triplu de patruzeci de zile nu exista,
Graul marunt, graul de munte,
graul curatului A.DAM nu exista...
Legumele cu tuberculi ale campului inca nu se ivisera...


Conform mitologiei egiptene,la inceput totul era haos,lumea fiind strabatuta de apele Nilului intunecat-NUN.Din ape a aparut uscatul,un munte mare asemanator cu o piramida.Potrivit unor alte versiuni,pe acel munte a crescut o floare de lotus si din ea s-a nascut zeul autocreator,Atum.Se spune ca el era Soarele insusi si astfel a inceput sa lumineze universul.Masturbandu-se sau conform altei versiuni,a stranutat si a tusit,a creat aerul si umezeala,pe Shu si Tefnut.La randul lor,acestia s-au impreunat si i-au adus pe lume pe Geb si Nut.Geb era pamantul sau uscatul,iar Nut era cerul.Cei doi se iubeau si faceau dragoste tot timpul.Atum gelos,i-a pus pe Shu-aerul sa-i desparta.Si astfel cerul si pamantul au fost despartiti.Dar Toth le-a fost mila de ei si a jucat senet cu Luna,castigand 5 zile in plus pentru ca Nut si Geb sa se iubeasca si sa se uneasca.In acele 5 zile,Atum nu lucra,asa ca cei doi au nascut 5 copii.



Nu va suna familiar?Daca nu,ia sa vedem cu a fost creat omul.

Crearea omului

Potrivit Bibliei,omul a fost creat modelat din lut.Dumnezeu i-a suflat viata prin nari si astfel a fost creat.Din coasta acestuia a modelat femeia.

Veti vedea si in alte mitologii cat de important trebuie sa fi fost lutul pentru civilizatiile antice,ca era folosit in olarit.
In mitologia sumeriana,Enki si zeita-mama au creat omul amestecand argila cu un lichid miraculos,alta versiune spune ca au folosit lut pamantesc amestecat cu sangele unui zeu,iar o alta versiune spune ca Enlil a modelat omul intr-un loc de unde crestea carne vie precum plantele.
La fel ca şi în Geneză, Marduk ia decizia de a-l crea pe om din ţărână. În Enuma Elish elementul care dă viaţă lui Lullu, omului, este sângele Zeului Kingu. Scopul pentru care au fost creaţi oamenii este relativ acelaşi . În Vechiul Testament omul a fost creat pentru a lucra şi păzi grădina Edenului, în Enuma Elish,omul a fost creat pentru a prelua munca zeilor.Poemul Enuma Elish este scris pe 7 tăbliţe, iar Marduk se hotărăşte să îl creeze pe om în a 6-a tabliţă. Iar după ce Marduk creează toate aceste lucruri decide că trebuie.. să se odihnescă.

In mitologia egipteana,Khnum,zeul cu cap de berbec a modelat omul din lut,pe o roata de olarit.
In mitologia greco-romana,Prometeu e cel care a modelat omul din lut/tarana si apa,iar Atena i-a suflat viata ,ratiune,iubire si intelepciune ,omului ,prin nari.





Pacatul stramosesc
Dumnezeu i-a adus pe Adam si pe Eva in Paradisul Eden de pe Pamant.Le-a spus ca aveau voie sa manance din orice pom fructifer,numai din unul nu aveau voie sa manance,acela era Pomul Cunostiintei Binelui si Raului.Daca il mancau,mureau.
Numai ca intr-o zi,Eva a fost ispitita de Diavolul deghizat intr-un sarpe sa manance din pom.Aceasta a mancat fructul oprit,apoi a impartit si cu Adam.Dumnezeu i-a vazut insa si dupa ce amandoi au dat vina intre ei,ba pe sarpe,Dumnezeu i-a pedepsit,izgonandu-i din paradis.Amandoi au devenit muritori si au trebuit sa indure chinurile vietii.Din pamant au venit,in pamant s-au intors.


Se pare ca mai intalnim un mit asemanator si in alte mitologii.
In mitologia africana,mitul creatiei al etniei mbuti,creatorul suprem a creat un paradis in care oamenii sa locuiasca,dar le-a interizis sa manance din fructul arborelui TAHU.Regula a fost incalcata,iar oamenii au fost izgoniti si au devenit muritori.

Intr-un mit al populatiei igbo,pasarea rinocer,Ogbughu,zburand,a vazut un barbat si o femeie care se impreunau in apa.Rezultatul miscarii lor a fost aparitia pamantului din apa.Atunci s-a hotarat ca pe acest pamant vor fi ingropati toti mortii si ca tot ce iese din pamant,in pamant sa se intoarca.


In Upanisade exista un pasaj asemanator , dar purtand un cu totul alt inteles.Potrivit unor interpreti , povestea din Upanisade a stat de fapt la originea legendei din Biblie , ea pierzandu-si semnificatia originara in textul crestin. Mitul din Upanisade relateaza despre 2 pasari aflate pe aceeasi ramura a unui copac “pipalla” .Una dintre ele se infrupta din fructul copacului, iar cealalta se multumeste sa isi priveasca tovarasa. In credinta hinduista , copacul “pippala” reprezinta corpul , cea dintai pasare semnifica fiinta care se vede pe sine drept “jivatman” sau sinele individual , iar fructul pe care il mananca simbolizeaza placerea simturilor. In unul si acelasi corp ( reprezentat de copac) se afla si cea de-a doua pasare , intruchipand pe “Paramatman” , sprijinul tuturor fiintelor, care nu cunoaste placerea senzitiva. Intrucat nu gusta din fruct , el nu trece prin aceeasi experienta ca si “jivatman”. Upanisadele descriu intr-o maniera foarte poetica frumusetea celor 2 pasari simbolizand sinele individual sau “jiva” si realitatea suprema sau “atman”. Conform interpretilor textelor vedice , numele de “jiva” s-a transformat in ebraica in “Eva” , iar cel de “atman” in “Adam”. In acelasi fel , arborele “pippala” a devenit “marul” din Biblie , arborele cunoasterii corespunzand copacului "bodhi-vrksa" (“bodha” = cunoastere). Potrivit legendei , Buddha a ajuns la iluminare stand sub un arbore “bodhi”. Daca in conceptia vedica te inalti la ceruri prin Atman , in credinta crestina esti alungat din ceruri din cauza lui Adam.


În epopeea lui Ghilgameş, eroul pleacă în căutarea plantei nemuririi pentru a-l învia pe Enkidu.Ghilgameş găseşte planta nemuririi la Utnapiştim, cel care scăpase de potop şi care trăia acum, împreună cu soţia lui, în Dilum, o insulă în care zeii sădiseră o grădină înfloritore (raiul din mitologia sumeriană).În drum spre Enkidu, Ghilgameş se opreşte să bea apă de la un izvor, moment în care un şarpe, ieşit dintr-o gaură de stâncă, înghite planta nemuririi.Deci şi aici şarpele este cel care fură omului nemurirea.În biblie şarpele reuşeşte să o convingă pe Eva şi aceasta la rândul ei pe Adam să mănance din Pomul interzis. Ca urmare a neascultării poruncii lui Dumnezeu, cei doi devin astfel muritori (ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce), îşi pierd nemurirea.Blestemul divin îl mai întâlnim în mitologia sumeriană în povestea zeului Enki, care este blestemat de Nichursag (zeiţa solului şi al fertilităţii) deoarece acesta îndrăznise să mănânce cele 8 plante sădite de ea.

Un alt mit babilonian, care aminteşte de tema renunţării la nemurire este Poemul lui Adapa (Adam în babiloniană) .
Adapa era locuitor al oraşului Eridu, fiind fiul Zeului Enki, de la care moştenise înţelepciunea dar nu şi nemurirea.
Adapa îi rupe aripile lui Enlil, zeului vântului deoarece acesta îi răsturnase barca cu care pescuia.Din acest motiv Adapa este chemat în Rai pentru a da socoteală lui Anu (Zeul Cerului).
Enki îl sfătuieşte pe Adapa să refuze pâinea şi apa pe care i-o va da zeii deoarece va muri.
Ajuns în faţa lui Anu, Adapa este iertat, ajutat fiind de zeii Dumuzi şi Gizzida, care păzeau poarta Raiului.
Deoarece Adapa era singurul muritor care ajunsese în Rai, zeii i-au oferit să mănânce pâinea vieţii veşnice şi să bea apa vieţii veşnice .
Adapa însă refuză acest lucru. Amuzaţi, zeii poruncesc ca Adapa să fie trimis înapoi pe Pământ, dar nu înainte de a-l întreba de ce a refuzat acest dar.
Răspunsul lui Adapa este foarte interesant: Enki, stăpânul meu, mi-a spus să nu beau , să nu mănânc.
El aminteşte de cel al Evei :
13. Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit, şi am mâncat din pom.”

În mitologia sumeriană Enki era zeul înţelepciunii, al apelor dar şi al pământului şi apare uneori reprezentat ca un şarpe.
Miturile babiloniene vorbesc de asemenea de o grădină înfloritoare, în mijlocul căreia se găsea un pom sacru, un pom al vieţii, sădit de zei şi ale cărui ramuri ajungeau până la cer. Acest pom era păzit, astfel încât niciun muritor să nu ajungă la el.



In mitologia greco-romana,Pandora,faurita de Hefaistos,a fost trimisa de zei cu o cutie.Cutia continea toate relele universului-moartea,bolile,saracia,razboiul,pacatele universului si multe altele.Titanul Ephimeteus s-a indragostit de ea,iar ea i-a oferit cutia ca dar de nunta.Intr-o zi,curioasa fiind,Pandora a deschis cutia si astfel tot pamantul,impreuna cu toate fiintele-inclusiv oamenii au fost infectati de relele universului.Astfel,razbunarea lui Zeus a fost implinita.Ca in mitul creatiei biblice,femeia,inocenta si naiva cum e,a adus pacatul stramosesc asupra lumii.




Episodul 2-Cain şi Abel
Povestea este arhicunoscută. Cain era agricultor (plugar), iar Abel cioban.Invidios pe faptul că Dumnezeu a primit jertfa lui Abel şi pe a sa nu, Cain îşi ucide fratele. Finalul poveştii: Cain este izgonit şi devine un fugar .

În mitul sumerian al zeiţei Inanna, se prezintă competiţia dintre Dumuzi zeul ciobanilor şi Enkimdu, zeul agricultorilor. Amândoi doreau să câstige inima zeiţei Inanna. Cel care reuşeste acest lucru este Dumuzi, în timp ce Enkimdu, învins, pleacă în pribegie.


In mitologia egipteana,Osiris-zeul agriculturii se casatoreste cu Isis si devine faraonul Egiptului.Dar Seth-zeul animalelor si al distrugerii,fratele sau,invidios pe el,il ucide.Dupa ce trupul lui Osiris este gasit de Isis si inmormantat,el devine zeul mortilor si faraonul lumii de dincolo.Fiul sau,Horus ,se razbuna pe Seth si lupta cu el pana cand este invins.Seth devine zeul pribegiei si al desertului,desi Atum(Ra) l-a luat ca ajutor in calatoria de zi cu zi a Soarelui in lupta cu sarpele intunecat, Appophis.
In Biblie,desi isi ucise fratele,Cain negociaza cu Dumnezeu sa nu fie ucis de ceilalti oameni,ba chiar,Dumnezeu i-a lasat un semn ca sa nu il ucida nimeni.Ba mai mult,Dumnezeu i-a permis lui Cain sa se casatoreasca cu sora sa.Cain a intemeiat primul oras al omenirii in tara Nod,aprizand torta civilizatiei.
Coincidenta sau nu,ambii ucigasi,Seth si cu Cain au parte si de pedeapsa,dar si de rasplata.

Si se pare ca fraternicidul se repeta si in legenda intemeierii Romei,intre Romulus si Remus.In Biblie,conflictul dintre frati si tradarea se repeta si in povestea ''Iacov si Esau'' si in povestea ''Iosif''.



Uriasii- Fii lui Dumnezeu

1. Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului, şi li s-au născut fete,
2. Fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.
3. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
4. Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. (Geneza 6)

Marduk împărţi pe toţi Anunnaki [prin lume], aici sus şi dincolo jos. El îi hărăzi lui Anu(dreptul) de a-i fi ascultate poruncile. Trei sute dintre ei aşeză în ceruri ca străji, şi la fel statornici rânduiala pământului: în ceruri şi pe pământ el aşeză şase sute de zei. După aceea (Marduk) statornici toate legile şi tuturor aceste Anunnaki din cer şi de pe pământ le dădu (fiecăruia) rostul său. (Enuma Elish)


În Biblie, după cum se observă, este folosită expesia fii lui Dumnezeu. Despre aceşti se spune că ar fi îngerii decăzuţi la care face referire Iuda în Noul Testament .

6. El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa. (Iuda 6)

În mitologia sumeriană Anunnaki erau fii lui Anu şi ai zeiţei Ki , iar numele lor s-ar putea traduce cei care au coborât din Cer (Anu) pe Pâmânt (Ki).Anannuki formau ,,oastea’’ lui Anu, care pe lângă zeu al Cerului, era considerat şi un zeu războinic. În Biblie, oastea Domnului este formată din îngeri.



In mitologia greaca,titanii sunt zeii mai vechi,fiind parintii zeilor olimpieni.Venirea la putere a olimpienilor i-au facut pe titani sa se razvrateasca impotriva lor.In timp ce in mitologia sumeriana,zeii mai tineri luptau impotriva zeilor batrani (motivul fiind ca zeii mai tineri-Annunaki lucrau mult pe Pamant,conflictul rezolvandu-se prin crearea omului) la fel se intampla si in mitologia greaca si in cea romana.Pana la urma,titanii sunt invinsi si alungati in infern si inlantuiti in Tartarus.Gaia,mama titanilor ,nu se lasa invinsa si trimite gigantii impotriva olimpienilor.Dar si acestia au fost invinsi.




Episodul 3-Potopul Biblic

Epopeea lui Ghilgamesh şi potopul biblic.

Inima i-a împins pe zeii cei mari să rânduiască un potop.[...]
«Fecior al lui Ubar-Tutu, din Shurippak, dărâmă-ţi sălaşul, înjgheabă-ţ i o corabie, părăseşte belşugul, ai grijă de viaţă , urăşte-ţi avutul, sufletul scapă-l! Incarcă-ţi pe corabie tot ce e viu. Corabia aceea pe care o vei înjgheba, să fie cu Marginile în patru unghiuri, [să fie] aidoma lăţimea cu lungimea; [ca peste] Ocean, întinde-i un acoperiş !» [...]
«...în cinci zile am încheiat cala; pe un iku se întinde puntea, de zece gar sunt înalţi pereţii, câte zece gar fiecare din laturi. Am încheiat marginile, am zugrăvit conturul; şase punţi am aşezat în corabie, despărţind- o prin ele în şapte părţi, fundul l-am împărţit în nouă încăperi, am bătut în el cepuri de apă , o vâslă de cârmit am ales, am rânduit uneltele. în cuptor am topit trei sarde catran, tot acolo [am turnat] trei sarde smoală , trei sarde ulei au cărat hamalii; pe lângă un sarde ulei folosit pentru ungere, doi sarde ulei a ascuns cârmaciul. [...]

13. Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.
14. Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe, şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară.
15. Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.

Am încărcat-o [cu tot ce aveam], de argint, am încărcat-o cu tot ce [aveam] de aur, [am încărcat-o] cu toate vitele vii ce le aveam, am suit [pe] corabie tot neamul meu, toată spiţa, vitele de păşune fiarele, şi pe toţi meşterii i-am suit.

2. Ia cu tine câte şapte perechi din toate dobitoacele curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască;
3. şi câte şapte perechi de asemenea, din pasările cerului, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului.

Vântul bântuie şase zile, [ şapte] nopţi furtuna acoperă cu potop pământul. Iar când să sosească ziua a şaptea, furtuna şi potopul îşi curmă războiul, ele, care s-au războit ca oştirea. Potoli-tu-s-a marea, s-a domolit uraganul, a încetat potopul. O răsuflătoare am deschis şi mi-a căzut lumina pe faţă , am privit marea, liniştea o cuprinsese, şi toată omenirea se făcuse lut! Pământul netezit pare un acoperiş .


1. Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit.
2. Izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise, şi ploaia din cer a fost oprită.
3. Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.


Pe muntele Nitsir corabia s-a oprit. Muntele Nitsir a proptit corabia şi n-o mai lăsa să se legene.
O zi, două zile, muntele Nitsir ţine corabia, nelăsând-o să se legene; trei zile, patru zile, muntele Nitsir ţine corabia, nelăsând-o să se legene, cinci şi şase zile muntele Nitsir ţine corabia, nelăsând-o să se legene.
La sosirea zilei a şaptea, am scos afară un porumbel şi i-am dat drumul; plecând, s-a întors îndărăt porumbelul, n-a găsit nici un loc şi a zburat înapoi. Am scos afară o rândunică şi i-am dat drumul; plecând, s-a întors îndărăt rândunica, n- a găsit nici un loc şi a zburat înapoi. Am scos afară un corb şi i-am dat drumul, dar corbul, plecând, a zărit apa scăzută şi nu s-a întors: croncăne, mânâncă şi- şi leapădă găinaţul. Am ieşit afară şi spre cele patru zări am săvârşit Jertfa shurkinnu .


4. În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.
5. Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.
6. După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o făcuse.
7. A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se, până când au secat apele de pe pământ.
8. A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului.
9. Dar porumbelul n-a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul, şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat, şi l-a băgat la el în corabie.
10. A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie.
11. Porumbelul s-a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ.
12. A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el.

Dupa Potop, problema imediata cu care se confruntau toti cei salvati era hrana.
Lui Noe si fiilor lui, Domnul le-a spus :

"... Toate vietuitoarele care sunt pe pamant si toti pestii din mare in mainile voastre sunt date...toate care se imperecheaza si vietuiesc vor fi ale voastre sa le mancati...Ca plante ierboase, v-am dat grane de tot felul..."


OpHaNiM


Mesaje : 560
Reputatie : 4486

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum