Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Like

Creaturi mitice-mitologia greaca

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Creaturi mitice-mitologia greaca

Mesaj Scris de OpHaNiM la data de 7/3/2011, 00:35

Creaturi mitice-mitologia greaca

Centaurii
Centaurii sunt creaturi cu trup de cal si bust de oameni. Se spune ca ar fi existat si centauri cu corp de caprioara sau corp de caine.S-au gasit ilustratii ale centaurilor ce dateaza de acum 5000 de ani. Tatal centaurilor este Centaurus, despre care se spune care s-ar fi nascut din uniunea unui nor ce o intruchipa pe sotia lui Zeus si Ixion, regele Lapithae.Centaurii traiau in cirezi pe muntele Pelion in Thessaly, Grecia si erau considerati o pacoste de catre oameni. Beau, distrugeau recoltele si violau femeile. Erau vicleni si ignoranti.Centaurii erau cunoscuti a fi ostili cu oamenii fiind mereu in conflict cu ei. Uneori Zeus trimitea centaurii pentru a-i pedepsi pe ceilalti zei si pe oameni. Relatia dificila dintre centauri si oameni se spune ca si-ar fi avut inceputurile la nunta lui Pirithous. La masa, unul dintre centauri, Eurytion a baut peste masura si a vrut sa loveasca mireasa; ceilalti centauri i-au urmat exemplul starnind lupte violente. Aceasta scena dintre lapiti si centauri a devenit un subiect popular printre sculptorii si poezii din antichitate.Centaurii sunt in antiteza cu faimosii cavaleri si calareti. In loc sa-si imblanzeasca instinctele, centaurii se lasa condusi de ele. Ei simbolizeaza dorinta violenta, adulterul, brutalitatea, razbunarea si pe diavol. Reprezinta lupta dintre bine si rau, moderatie si exces, pasiune si proprietate, iertare si razbunare, credinta si necredinta, zeu si bestie.Chiron este cunoscut ca fiind cel mai intelept dintre centauri neavand caracterul unui centaur obisnuit. Pentru greci, Chiron era ca un sfant iar zeii isi trimiteau copii pentru a fi instruiti de el.





Chimera
Chimera în mitul grecesc a fost un monstru tricefal puternic care avea corp de leu si 2 capete:unul de leu si unul de capra, iar in spate coada era defapt un sarpe care avea capacitatea de-a scoate foc.Era unul din copii gigantilor Echidna si Typhon. În mit,a terorizat Asia Mică şi a fost ucis de catre eroul Bellerophon,ajutat de Pegasus-calul inaripat.





Ciclopii
Ciclopii sunt asemanatori cu oamenii dar difera prin marimile gigantice. Ei au un ochi urias chiar pe mijlocul fruntii. Initial erau doar trei: Brontes, Steropes si Arges. Au rezultat din uniunea dintre Gaea (Mama Natura) si Uranus (Cerul).Ciclopii au fost primii fierari. Se crede ca vulcanii sunt rezultatul muncii lor.Cronus i-a inchis pe ciclopi in Tartarus. Ei au fost eliberati de Zeus si au luptat alaturi de el impotriva titanilor. Ca rasplata, ciclopii i-au oferit lui Zeus armele: fulger si tunet. Ei au ramas muncitorii sai lucrand pe muntele Olimp.Polyphemus (fiul lui Poseidon) este cel mai cunoscut ciclop. A ramas orb dupa lupta cu Odysseus.Se spune ca Apollo i-a omorat pe ciclopi pentru a razbuna moartea fiului sau, Aesculapius, omorat de Zeus.
Ciclopi uranieni (Arges, Brontes și Steropes), născuți din Uranus și Gaia
Ciclopi păstori (populau coastele Siciliei)
Ciclopi făurari, ajutoarele lui Hephaistos; aceștia lucrau în muntele Aetna, alături de zeul făurar, arme pentru oameni și pentru zei.





Minotaurul
In mitologia greaca, minotaurul apare ca avand cap de taur si corp de om sau corp de taur si cap de om.Parintii acestei creaturi au fost Pasiphae, sotia lui Minos, regele Cretei si un taur alb trimis de Poseidon. Minos, dezgustat si rusinat de situatie i-a ordonat lui Daedalus sa-l ascunda pe minotaur. Daedalus a construit un labirint unde i-a dus pe Minotaur spre a nu mai niciodata iesi de acolo.Unul dintre fratii vitregi a dat ordin ca la fiecare noua luni, sapte tineri si sapte fecioare din Atena sa aiba acces in labirint pentru ca minotaurul sa se hraneasca. Minotaurul supravietuia capturand si mancand acesti tineri, pierduti in labirint.Nefiind nici uman, nici animal sau zeu ambiguitatea acestui personaj a crescut fiind plasat dincolo de limitele conventionale ale moralei. Minotaurul a devenit important in miscarea suprarealista europeana datorita mitologiei sale: a ultimului sacrificiu si a dublei ipostaze (jumatate taur, jumatate om).Theseus a fost ajutat de una din fiicele lui Minos, Ariane, care i-a oferit acestuia un ghem de ata fermecat, facut de Daedalus. Scopul acestuia era sa-l ajute sa gaseasca calea inapoi din labirint dupa ce il omora pe Minotaur.Theseus si-a dus misiunea pana la capat, omorandu-l pe Minotaur si scapand din labirint.





GRIFONII

Monstru cu trup leonin, cu cap si aripi de vultur, consacrat zeului
Apollo. Se credea că locuieste in tinutul hyperboreienilor, pazind aurul
nordic impotriva arimaspilor. Intr-o alta varianta, grifonii sunt
considerati paznicii lui Zeus.

Este o creatura mitologica foarte similara cu o pasare. Grifonul are capul, ciocul, picioarele fin fata si aripile unui vultur si corpul unui leu. Unele surse amintesc ca ar fi avand si coada unui sarpe si urechile unui magar. Grifonul avea si comportamentul unei pasari pentru ca isi construia cuib si clocea, nu un ou ci o agata. Despre dimensiunile sale se aminteste ca ar fi gigantice: o gheara avea marimea unui corn de vaca. Aelian spunea ca aripile grifonului erau albe iar penele de pe gat erau albastre. Ghearele grifonului erau foarte valoroase pentru ca isi schimbau culoarea in prezenta otravurilor fiind foarte utile la construirea vaselor de baut.

Tipuri:
Exista mai multe tipuri de grifoni:
- grifonul - sarpe - cu corp de leu, cap de sarpe si picioare de pasare.
- grifonul - leu - asemanator cu un leu dar avand picioare de pasare
- hipogriful - avea capul, aripile si picoarele din fata ale unui grifon si picoarele posterioare ale unui cal.

Grifonul este amintit ca ar fi existat inainte de 3300 i.en.
Plinius spunea ca grifonii ar fi originari din nordul Rusiei, Aeschylus credea ca au venit din Etiopia si Bulfinch scria ca India ar fi tara natala a grifonilor. Herodot a scris ca legendele grifonului provin din zona muntilor Ural. Datorita puterii si vazului dezvoltat, se credea despre grifoni ca sunt pazitorii comorilor secrete si a minelor de aur din India si Scitia. Arimaspianii incercau in mod constant sa fure din comorile pazite de grifoni. Din cauza asocierii cu Safantul Graal, una din comorile pazite, in mod constant, erau smaraldele. Alte comori pazite de grifoni erau Copacul vietii si Cunoasterea.
Grecii si Romanii foloseau imagini cu grifoni pentru a pazi mormintele. Grifonii au devenit adversarii serpilor si ai vasilistiilor.Grifonul este binecuvantat cu viteza, zborul si vazul vulturului si puterea, curajul si maretia leului.





Cerberus
Potrivit lui Horatiu, Cerberul avea 100 de capete. Hesiod a scris ca ar fi avut cincizeci in timp ce majoritatea surselor spun ca ar fi avut doar trei. Anumite izvoare amintesc ca unul din capete era un cap de leu iar celelalte erau un cap de caine respectiv un cap de lup. In loc de coada avea un sarpe.Mama cerberului este Echidna, care este jumatate femeie si jumatate sarpe iar tatal sau este Typhon.Cerberul are un frate, pe Orphus, care este un caine monstruos cu doua capete.
Corespondentul egiptean al cerberului este Anubis, cainele ce pazea mormintele si conducea sufletele in lumea de jos.Cele trei capete ale acestei creaturi reprezinta trecutul, prezentul si viitorul. Cerberul este pazitorul Infernului. Deseori este infatisat alaturi de Hades, stapanul sau. Putea fi gasit pe malurile raului Styx, de unde avea misiunea de a nu lasa muritorii sa intre in Infern si de a nu lasa sufletele sa iasa din Iad.Se spune ca din saliva veninoasa a cerberului s-a nascut planta toxica numita aconit sau omeag.Romanii si grecii puneau pe mainile mortilor o moneda si o prajitura. Moneda era plata pentru Charon, cel care trecea mortii peste raul Styx iar prajitura ii era destinata lui Cerber, pentru a-l calma.





Harpiile
În mitologia greacă, Harpiile sunt monștri feminini, care aparțin generației divine primordiale, cea de dinaintea Olimpienilor. La început, au fost două, apoi numărul lor sporește, devenind trei. Aveau chip de femeie bătrână și corp de pasăre, cu aripi mari și gheare ascuțite. Răpeau sufletele morților. Prin unirea cu zeul Zefir, una din ele a dat naștere celor doi cai divini ai lui Ahile, Xanthos și Balie, iuți ca vântul.Numite și "hoții", ele sunt descrise, în versiuni timpurii ale mitologiei grecești, ca fecioare frumoase, înaripate. Mai târziu ele au devenit monștri înaripați, cu fețe de femei bătrâne și urâte, care au gheare ascuțite și încovoiate. Sunt reprezentate cărând persoane spre lumea subterană, pedepsindu-le sau torturându-le. Persoanele pe care le luau cu ele nu mai erau văzute niciodată. Harpiile sunt, probabil, personificările vânturilor de furtună.Miroseau îngrozitor și erau veșnic flămânde. Cele trei harpii îi atacau pe troienii care acostasera din cauza furtunii în insulele Strofade. În concluzie, harpiile întruchipeaza acțiunea devastatoare a viciilor și a răutății umane iar despre o femeie care este rea și hrăpăreață, se spune ca este o harpie.





Satiri
În mitologia greacă, satirii, numiți și "sileni", sunt demoni ai naturii și aparțineau cortegiului lui Dionis. Ei erau reprezentați în diferite feluri: uneori partea de jos era un cal, iar cea de sus un om. Adeseori, partea de jos era un țap. În acest caz, satirii aveau și o coadă lungă, groasă și stufoasă. Erau închipuiți dansând pe câmpie, bând împreună cu Dionis și fugărind menadele și nimfele. Treptat, trăsăturile lor animaliere se diminuează, membrele inferioare devin omenești (aveau picioare și nu copite). Un rol în legendele grecești îl are satirul Marsias. De asemenea mai îl mai întâlnim și pe zeul Pan sub înfățișarea unui satir.





Sirenele
Sirenele sunt creaturi legendare acvatice jumatate om, jumatate peste. Aceste creaturi ale marii sunt muritoare fiind foarte asemanatoare oamenilor.Primele mentiuni despre sirene apar la vechii babilonieni dar prima descriere mai elaborata apare in Odiseea lui Homer. Aceste legende se pare ca au pornit de la simpla confuzie a focilor sau lamantinilor, creaturi acvatice cu forma corporala asemanatoare cu a sirenelor din mitologii. Sirenele aveau voci minunante si cantul lor atragea marinarii catre moarte. Cantecele lor ii faceau pe marinari sa ghideze vasul catre stanci. Simbol al ispitei, sirenele reprezinta partea demonica a femeii. Se spune ca frumusetea lor reflecta comorile si puterea insulei in jurul careia inotau sirenele. Circula si legende conform careia sirenele ar fi salvat marinari de la inec.





Furiile-Eriniile
Furiile erau considerate cu adevarat hidoase. Ele luau infatisarea unor femei imbracate in rosu si negru si avand parul plin de serpi. Furiile poarta cu ele bice si torte pe care le folosesc cand isi urmaresc victimele. Furiile poarta numele si de Eumenide (cele blande) pentru a aminti de momentul cand ele au fost indulgente cu Orest cand acesta cauta un refugiu dupa moartea mamei lui. Se spune ca s-ar fi nascut din sangele varsat de Uranus dupa ce acesta a fost castrat de fiul sau Cronus. Alte legende mentioneaza ca Furiile ar fi fiicele Pamantului si ale Intunericului sau ale lui Cronus si Eurynome sau ale lui Cronus si ale Noptii.Desi initial se considera ca exista un numar nedefinit de furii, grecii au decis ca ar fi vorba doar de trei: Tisiphone (razbunarea), Megara (gelozia) si Alecto (nelinistea).La inceput, misiunea Furiilor era cea de a pazi intrarea in Tartarus pentru a se asigura ca cei ce intra chiar se caiesc pentru pacatele lor. Celor care le era refuzata intrarea in Tartarus deveneau fantome.Insa principala functie a Furiilor era cea de a-i chinui pe cei care au savarsit un pacat. Desi, la origini Furiile pedepseau patricidul, matricidul si cei care incalcau juramintele; in timp, Furiile au ajuns sa pedepseasca orice pacat. Ele hartuiau si raneau pe pacatos dar nu aveau voie sa-l ucida. Urmarirea pacatosului dura uneori si pana la moarte, deseori cel vinovat ajungand sa se sinucida.





Gorgonele
Medusa gorgona, spre deosebire de surorile ei, era muritoare. Exista un mit care spune ca Medusa fusese la inceput o fecioara frumoasa. A desacralizat templul Atenei culcandu-se in el cu Poseidon. Furioasa, Atena a preschimbat-o pe Medusa intr-o creatura cu aripi. La inceput Medusa era cunoscuta ca fiind un cal cu aripi apoi ca o femeie cu picioare de cal si aripi in par. Intr-un tarziu, legendele o descriu pe Medusa ca avand dinti de mistret, o limba neagra mult prea mare pentru gura ei, maini transformate in gheare si par format serpi. Privirea ei transfoma pe oricine in stane de piatra.
Medusa era o gorgona, una dintre cele 3 surori fiice ale zeilor pre-titani, Phorcys si Ceto.Surorile Sthenno si Euryale erau nemuritoare insa a treia, Medusa nu. Toate trei erau oribile, privirea lor transformand oamenii in stane de piatra. Gorgonele simbolizeaza organele genitale feminine si frica barbatilor impotriva energiilor sexuale demonice ale femeilor.In Grecia antica cuptoarele erau decorate cu masti ale gorgonei pentru a speria copii sa se apropie si sa-si faca rau.Medusa a fost omorata de Perseus cu ajutorul lui Hermes si al Athenei (care i-a ghidat mana). Capul Medusei a fost folosit de Perseus pentru a-l omori pe monstru de mare Cetus. Capul ei a ajuns apoi la Atena care l-a folosit in Razboiul Troian ca platosa.





Pegas
Pegas este un cal alb inaripat, fiul lui Poseidon si al Gorgonei Medusa. Se spune ca s-ar fi nascut din sangele/capul Gorgonei dupa ce aceasta a fost decapitata de Perseus.Pegas este cel care ii aduce tunetul lui Zeus. Legenda spune ca Pegas a lovit o stanca din muntele Helikon din Grecia si ca de acolo a tasnit un izvor miraculos de unde beau poetii ca sa capete inspiratie (fantana Hippocrene).Pegas era muritor. La moartea sa, Zeus l-a rasplatit pentru credinta sa, cu o constelatie. In ultima zi a vietii sale, Pegas a fost transformat intr-o constelatie iar una din penele lui a cazut langa orasul Tarsus.Povestea lui Pegas este una dintre temele frecvente din literatura si arta greaca. In antichitate, zborul lui Pegas a fost interpretat ca o alegorie la imortalitatea sufletului. In prezent Pegas este vazut ca un simbol al inspiratiei poetice.



Geryon


În mitologia greacă, Geryon , fiul lui Chrysaor şi Callirrhoe şi nepotul de Medusa, a fost un gigant de temut, care locuiau pe insula Erytheia a Hesperidelor mitice în vestul îndepărtat al Mării Mediterane. Se spune ca avea 3 capete,3 corpuri lipite din spate,6 brate si 6 picioare,fiind totodata si inaripat,avand infatisarea unui razboinic,purtand o casca.El e cel care l-a detinut pe cainele Orthrus si turmă de vite rosii.



Scylla
În mitologia greacă, Scylla a fost un monstru care a trăit pe o parte a unui canal îngust de apă, alaturi de omologul său Caribda. Scylla a fost un mare monstru oribil cu şase gaturi lungi echipate cu capete sinistre, fiecare conţinea trei rânduri de dinţi ascuţiţi. Corpul ei a constat din douăsprezece picioare tentacule şi coadă o pisică şi cu patru-şase capete de câine-de apel taliei ei.Ulise şi echipajul său au întâlnit fiara în Odiseea.





Hidra
Era un monstru cu corp de sarpe si 9 capete (desi unele povesti amintesc de 6, 7 sau chiar 50 de capete). Daca unul dintre capete era ranit sau taiat cu totul era inlocuit de altul (altele).Parintii creaturii erau Echidna si Typhon. Hidra era ruda cu Leul Nemean, chimera si cerberul.Respiratia Hidrei putea omori un om prin simpla inhalare.Heracles impreuna cu nepotul sau Iolau, au reusit, dupa o lupta grea, sa omoare aceasta bestie. Povestea spune ca in timpul bataliei, ori de cate ori Heracles reusea sa taie unul din capetele Hidrei, alte doua cresteau in locul capului taiat. Iolau a folosit o torta si a cauterizat locul taierii fiecarui cap reusind astfel sa opreasca regenerarea lui. Pentru ca ultimul cap al hidrei era nemuritor, Heracle a trebui sa-l ingroape. Dupa ce hidra a fost omorata, Heracle si-a inmuiat sagetile in sangele bestiei. Aceste sageti le-a folosit cand l-a ucis pe Geryon.







Argos
Argos era un gigant primordial,gardianul lui Io si fiul lui Alester.Se spune ca era o creatura imensa,puternica si infricosatoare,cu 100 de ochi care nu dorm niciodata,fiind atotvazator.A fost servitorul Herei si a contribuit pentru Olimp prin uciderea Echidnei.Mai tarziu,a fost insarcinat sa o pazeasca pe Io de Zeus ce o insela pe Hera.Zeus l-a trimis pe Hermes sa-l ucida pe Argos.


Hecatonchirele

Hecatonchirele s-au născut din uniunea dintre Gaia şi Uranus. Hecatonchirele erau mai puternici, puteau suporta mai multe, şi erau mai înspăimântători decât Ciclopi. Hecatonchirele aveau o sută de braţe şi 50 de capete fiecare. Numele lor erau Cottus, Briareus şi Gyges. Uranus era dezgustat de aceşti copii şi, într-un moment de furie, i-a aruncat în Tartarus şi i-a încuiat acolo pe veci. Gaia a fost jignită de acest lucru şi i-a rugat pe titani s-o ajute la recuperarea lor dar numai Cronos a acceptat. Cronos l-a aşteptat pe Uranus sub patul acestuia. În aceea noapte, când Uranus s-a culcat cu Gaia, Cronos l-a castrat pe Uranus şi i-a aruncat organele genitale în mare ccea ce a cauzat apariţia unei spume pe mare şi picături de sânge pe pământ. Spuma a fost locul de naştere pentru Afrodita. Din stropii de sânge s-au născut Giganţii şi Nimfele



Manticora
Despre Manticora se spune ca ar fi avut corp de leu, fata unui om si o coada asemanatoare unei cozi de scorpion. Gura sa continea 3 randuri de dinti iar de-a lungul cozii se gaseau tepi otravitori care puteau fi aruncati, asemenea sagetilor, in orice directie. Bestia era foarte iute si facea salturi puternice. Se spune despre Manticora ca ar fi mancat oameni si ca ar fi trait in junglele din India. Asemenea varului sau, Sfinxul, isi provoca prada cu ghicitori.
Primele mentionari ale Manticorei apar in legendele persane in secolul V i.Hr. Numele sau chiar provine din persana veche, martikhoras insemnand "mancator de oameni".In evul mediu, manticora a devenit simbolul tiraniei, discreditarii si invidiei ajungand in cele din urma o intruchipare a raului.





Driadele

Driadele sunt nimfe ale copacilor în mitologia greacă. Prin faptul că desemnează termenul elen de lemn, driadele care reprezentau doar nimfele stejarilor au devenit un termen general al acestora. Sunt considerate fiinţe foarte timide, cu excepţia momentelor petrecute lângă Artemis, care era cunoascută ca prietenă a celor mai multe nimfe.



Nimfe
Nimfele sunt genii ale naturii, pe care cei vechi şi le închipuiau ca pe nişte fecioare tinere şi frumoase. Ele locuiau în grotele de pe vârfurile munţilor, în codrii deşi, pe câmpii sau în ape şi erau de mai multe categorii: nimfele apelor purtau numele de oceanide, nereide şi naiade, cele ale munţilor de oreade, iar cele ale pădurilor de driade şi hamadriade. Nimfele erau înzestrate cu darul profeţiei. De cele mai multe ori oamenii le invocau în calitate de genii protectoare, implorându-le sprijinul. Legendele legate de numele lor sunt numeroase, ele fiind iubite de zei şi nu arareori şi de muritori (de exemplu, Daphne, Callisto etc.).Tinere frumoase si seducătoare, nimfele au numerosi iubiti, majoritatea zei: Zeus, Apollo, Hermes si Dionis. Dar nimfele cautau de obicei tineri. Astfel, cucerite de frumusetea lui Hylas, ele i-l rapesc lui Heracle si-l atrag in adancurile izvorului lor. Puternice, nimfele sunt redutabile. Insasi frumusetea lor poate duce la nebunie. Erau considerate divinitati secundare, cu puteri limitate, iar cultul lor nu se preta la mari celebrari publice, insa erau foarte populare. Apropiate de oameni, erau venerate prin intermediul preotilor. Sanctuarele lor erau doar izvorul, copacul, stanca sau fantana, locuri pe care taranii le decorau asa cum doreau.
Existe nenumărate legende în care nimfele erau printre personajele principale. Una dintre acestea este cea a lui Narcis, simbolul iubirii de sine. Narcis fusese binecuvantat de catre zei cu o frumusete nemaivazuta, frumusete care facea victime atat printre femei, dat si printre barbati. Multe nimfe se indragostesc de el, printre care si Echo. Aceasta este blestemata de Hera, sotia lui Zeus deoarece l-a ajutat pe stapanul Olimpului sa o insele. Nimfa a tinut-o de vorba pe Hera in timp ce Zeus o insela. Afland de acest lucru, Hera a pedepsit-o pe Echo, luandu-i glasul, lasand-o sa scoata numai sunele scurte. Echo il urmareste pe Narcis in padurea unde acesta vana. Simtindu-i prezenta, Narcis intreba cu glas tare cine este in padure. Nimfa nu poate decat sa scoata ecoul spuselor lui Narcis. Disperata ca nu poate sa comunice cu Narcis, Echo se arunca in bratele sale. Surprins, tanarul fuge, iar nimfa nu mai vrea sa traiasca si se omoara.
Alta legendă este despre o nimfă,Galatea,care se îndrăgosti de un tânar păstor pe nume Acis,fermecată de cântecul lui.Iar când Galatea şi Acis s-au privit în ochi,întoceau privirile lor sfioase.Era o seară minunată dar apăru Poliphem,un ciclop fiu a lui Poseidon,o ameninţă pe Galatea că îi va distruge trupul lui Acis.Iar Poliphem a aruncat o stâncă în Acis.Din trupul tânărului nu rămaseră decât picaturi de sânge.Lui Nereus i se făcu milă de Galatea aşa că transformă picăturile de sânge a lui Acis înt-un râu care curge în mare.
Legendele nimfelor au surescitat imaginatia multora, insa mai ales a pictorilor celebri care le-au consacrat acestora unele dintre cele mai frumoase tablouri existente.

Naiade
Naiadele erau nimfe ale apelor dulci şi reprezentau una din cele trei clase principale de nimfe - celelalte fiind Nereidele (nimfe ale Mării Mediteraneene) şi Oceanidele (nimfe ale oceanelor). Naiadele guvernau peste râuri, şuvoaie, pâraie, izvoare, fântâni, lacuri, eleştee, puţuri şi mlaştini. Erau divizate în mai multe subclase: Crinaeae (fântâni), Pegaeae (izvoare), Eleionomae (mlaştini), Potameides (râuri) şi Limnades sau Limnatides (lacuri). Surse romane atribuie Naiadelor până şi custodia râurilor din ţinutul Hades, acestea fiind clasificate ca Nymphae Infernae Paludis sau Avernales. Sirenele sau Seirenele (în greacă Σειρῆνας) erau Naiade care trăiau pe insula numită Sirenum scopuli, care era înconjurată de stânci şi pietre. Marinarii care erau în apropiere erau atraşi de cântecul lor fermecător, făcându-i să se lovească cu navele de stânci şi să se înece.
O Naiadă era strâns legată de corpul său de apă şi chiar existenţa sa pare să fi depins de el. Dacă un pârâu seca, Naiada sa murea. Apele peste care Naiadele domneau erau presupuse a fi deţinătoare de puteri inspiraţionale, medicinale sau profetice. De aceea Naiadele erau deseori adorate de grecii antici alături de divinităţi ale fertilităţii şi creşterii.
Genealogia Naiadelor variază mult, un factor important fiind zona geografică şi sursa literară. Naiadele erau fie fiice ale lui Zeus, fie fiice ale unor zei de râu, fie doar o parte din vasta familie a titanului Oceanus. Ca toate nimfele, Naiadele erau din multe privinţe sex-simboluri feminine ale lumii antice şi jucau şi rolul de sedus, şi rolul de seducător. Zeus, în special, se pare că s-a bucurat de favorurile a numeroase Naiade, iar ceilalţi zei nu se lăsau mai prejos. Naiadele se îndrăgosteau şi de muritori şi îi urmăreau şi pe aceştia. Literatura clasică abundă cu legende despre aventurile amoroase cu zei şi bărbaţi şi poveşti despre copiii rezultaţi din aceste idile.
Poveştile despre Naiade pot lua forma unora cu scop moralizator, cu sfârşituri nefericite. Naiada Nomia s-a îndrăgostit de un cioban chipeş, pe nume Daphnis. El i-a răsplătit dragostea cu neloialitate, iar ea i-a răsplătit trădarea prin orbirea lui. Naiadele unui izvor din Bithynia s-au amorezat de Hylas (însoţitorul lui Heracles) şi l-au atras în apele lor. Elementul moralizator nu este clar aici. Soarta lui Hylas ar fi putut fi ori o moarte bruscă prin înecare, ori fericirea eternă sexuală.
Alte poveşti despre Naiade erau explicaţii ale originii nemuritorilor şi ale muritorilor. Zeul soare Helios s-a împerecheat cu Naiada Aegle (renumită ca cea mai frumoasă dintre Naiade) şi astfel au apărut Gratiaele. Melite, o Naiadă a râului Aegaeus din Corcyra, a avut o relaţie cu Heracles şi a devenit mama lui Hyllus. Naiadele au fost iubitele lui Endymion, Erichthonius, Magnes, Lelex, Oebalus, Otrynteus, Icarius şi Thyestes şi au fost, astfel, co-fondatoare ale unor familii importante.
Oraşele greceşti erau denumite după numele unor Naiade. De exemplu, Lilaea din Phocis, şi-a primit numele de la Lilaea, Naiada râului Cephissus.
Există o referire în Odiseea lui Homer la o peşteră, şi nu la un corp de apă, care este sacru pentru Naiade. Se poate presupune, deci, că această peşteră din Ithaca ar fi putut conţine un izvor sau să fi fost sursa unui pârâu sau torent.

Nereide
Nereidele sunt cele 50 de fiice ale lui Nereus şi Doris, deci nepoatele lui Oceanos, care guvernează în Marea Mediterană. Aceste femei frumoase sunt întotdeauna prietenoase şi îi ajută mereu pe marinari, alungând furtunile periculoase din calea acestora. Se crede că sunt capabile de a prezice viitorul. Fac parte din alaiul lui Poseidon.
În arta antică, în mod special pe vasele greceşti negre, Nereidele sunt pictate ca fiind complet îmbrăcate, aşa cum sunt pe un vas găsit în Corint (secolul al VI-lea î.H.), unde stau lângă patul de moarte al lui Ahile, în haine de doliu. În arta mai târzie, apar dezbrăcate complet sau parţial, călărind pe delfini, căluţi de mare şi alte creaturi marine.
Deşi prin tradiţie nereidele erau 50, prin compilarea diverşilor autori şi poeţi antici de către mitografi rezultă 75 de nume: Acteea, Agave, Amateea, Amfinome, Amfitoe, Amfitrita, Apseudes, Autonoe, Callianassa, Callinira, Calipso, Ceto, Climene, Cranto, Cimatolege, Cimo, Cimodoce, Cimotoe, Dero, Dexamene, Dione, Doris, Doto, Dinamene, Eione, Erato, Eucrate, Eudore, Eumolpe, Eunice, Eupompe, Evagore, Evarne, Galateea, Galene, Glauce, Galuconome, Halie, Halimede, Hipponoe, Hippotoe, Iaera, Ianasa, Ianira, Ione, Laomedia, Liagore, Limnoreia, Lisianasa, Nera, Melite, Menippe, Neso, Nausitoe, Nemertes, Neomeris, Nesea, Oritia, Panope, Pasiteea, Ferousa, Plexaure, Polinoe, Pontomedousa, Pontoporeia, Pronoe, Proto, Protomedia, Psamate, Sao, Speio, Thalia, Temisto, Thetys, Toe.

Oceanidele
Oceanidele erau nimfe ale marelui ocean, fiicele lui Oceanus şi ale lui Tethys. În total, erau cu mult peste 4000 la număr. Ele erau uneori timide, dar alteori iubite pasionale. În marea parte a timpului erau bune cu muritorii, dar câteodată îi pedepseau pe cei care nu le tratatu cum se cuvine. Rareori, puteau fi găsite jucându-se pe lângă chilele navelor.
Unindu-se cu muritorii, dar mai ales cu zeii, oceanidele au avut numeroşi copii. Dintre ele, cele mai cunoscute erau: Doris - mama nereidelor, Clymene - mama lui Prometheus, Philyra - mama centaurului Chiron etc.Ele trăiau pentru o perioadă lungă de timp, dar nu erau considerate nemuritoare.




OpHaNiM


Mesaje : 560
Reputatie : 4554

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum