Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Like

Mitologia Egipteana

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Mitologia Egipteana

Mesaj Scris de OpHaNiM la data de 7/3/2011, 02:36





Creația lumii

Mitul genezei lumii are diferite variante în mitologia egipteană. Cea mai cunoscută din ele provine din Heliopolis. Se spune că la începuturi exista doar o mare întunecată, trupul zeului Nu. Nu făcea parte dintr-un grup de opt zei primordiali, numit Ogdoad. Din adâncul apelor a ieșit la un moment dat un munte, iar în vârful lui a strălucit în întreaga lui splendoare Atum, zeul soarelui, un alt membru al grupului Ogdoad și creatorul lumii. El scuipă și o creează pe Tefnut, zeița umidității, apoi tușește aducîndu-l pe lume pe zeul Shu , zeul aerului (Herodot spune că cei doi s-au născut din sperma zeului). Shu este văzut de obicei ca un om, deși unii îi atribuie înfățișare de leu. Tefnut are corp de om și cap de leoaică, sau este în întegime leoaică. Shu și Tefnut devin amanți și în urma relației lor se nasc Geb, zeul pământului și Nut, zeița cerului. Geb se așază pe sol, iar Nut se arcuiește deasupra lui, împingându-l la o parte pe bunicul lor, Nu. Apoi, Atum creează toate celelalte forțe ale universului și îi poruncește lui Shu, să îi separe pe Geb și Nut, așezându-se între ei. De aceea, de acum încolo cerul va fi separat de pământ de aer. În multe reprezentări egiptene însă, Nut continuă să fie legată de Geb prin privirea ei și prin vârful mâinilor și al picioarelor cu care unește estul de vest.




Alte versiuni ale mitului creației sunt mai puțin cunoscute. Una din ele spune că Atum s-a născut dintr-o uriașă floare de lotus și avea înfățișarea unui prunc. Din gura lui au țâșnit zeii iar din ochii lui oamenii. La Theba, zeul creator este Amon, un zeu al vântului, care suflă pe suprafața oceanului primordial, Nu și scoate un strigăt de gâscă, pasăre inteligentă la egipteni, apoi ia forma soarelui. La Memphis, zeul înțelepciunii, Ptah, făurește lumea. El aduce la viață fiecare zeu și ființă rostindu-i numele.





Desăvârșirea creației

După geneză urmează o perioadă de pace și înțelegere pentru zei. Atum (Ra) devine conducătorul celorlalți zei. Zeul Nu, reușește să se împace cu ideea că nu mai stăpânește întregul univers. El transformă ce a mai rămas din apele lui în fluviul Nil, indispensabil civilizației egiptene, și în ploi binefăcătoare.
Lui Ra nu i-a plăcut ideea ca Nut și Geb s-ar putea căsători, chiar dacă era ceva permis atunci, și i-a ordonat lui Shu să-i separe. Astfel între cer și pământ a intrat aerul. Dar la adopostul noptii cei doi se apropiau, organelelor lor genitale atingandu-se. Nut își păstrează poziția arcuită deasupra lui Geb, însă în timpul nopții ea se apleacă puțin asupra fratelui ei astfel încât să se poată atinge unul pe celălalt. Atum nu observă acest lucru. Astfel, Nut rămâne însărcinată cu cinci copii. Aflând despre acestea, Atum se înfurie și îi poruncește lui Nut să nu nască.
Decizia zeului a revoltat multe divinități. Nut a cerut ajutorul unui alt zeu, Thot, zeul înțelepciunii si al Lunii. Thot stia ca Ra are control asupra a 360 de zile. El a jucat senet cu Luna. Miza jocului era timpul. Thot a castigat partida si a primit 5 zile in stapanire. Aceste zile au fost create de Thot și nu de Atum, deci puteau fi folosite așa cum voia zeul inteligenței. Nut poate să nască fără să încalce porunca lui Atum. In acest timp Nut a putut naste cei cinci copii ai sai:Osiris, Isis, Seth, Nepthis si Horus cel batran. Cele 5 zile erau considarate imprevizibile.




În prima zi ea l-a născut pe Osiris, moștenitorul tatălui său, Geb. Osiris a devenit primul faraon. În a doua zi, s-a născut Horus cel Bătrân, zeul cu cap de șoim, divinitatea războiului. În a treia zi, Nut vrea să se odihnească într-o oază, însă din ea țâșnește zeul Seth, zeu al fulgerelor, al deșerturilor și al răzbunărilor. În a patra zi, zeița cerului a născut-o pe Isis, protectoarea culturii, a căminului, a nașterii. În a cincea zi, este adusă pe lume zeița Nephtys, una din protectoarele morților.Dintre cei cinci copii, patru se căsătoresc: Isis se căsătorește cu Osiris, iar Seth cu Nephthys. Se spune că iubirea dintre Osiris și soția lui era imensă, cei doi fiind înlănțuiți în pântecele mamei, înainte de a se naște. Într-o zi însă, Osiris o confundă pe Isis cu sora ei, Nephthys (cele două erau gemene) și o lasă însărcinată. În urma acestei confuzii se naște zeul Anubis, cel cu cap de șacal. Isis află peste puțin timp de acest accident, dar nu vrea să se răzbune, ci dimpotrivă îl adoptă pe Anubis și îl crește ca pe propriul copil. Însă la rândul ei își dorește un copil de la Osiris, copil care avea să moștenească tronul Egiptului.
Gelozia lui Seth







Seth află de relația dintre Nephthys și Osiris și devine gelos cu atât mai mult cu cât el domnea peste deșerturi, în timp ce fratele său domina pământurile fertile de la Nil. De aceea el pune la cale un plan pentru a se răzbuna. Seth pune să se construiască un minunat cufăr de lemn parfumat, încrustat, pictat și înfrumusețat. În timpul unui banchet la care se adunaseră toți zeii, Seth arată cufărul și anunță că îl va oferi celui care va atinge exact marginile cu capul și cu picioarele. Toți zeii acceptă să încerce. După unele surse, cufărul era foarte mare, având în lungime aproape cinci metri. Singurul care a încăput exact în cufăr era chiar Osiris (se spune că însuși Seth a luat măsurile fratelui său în timp ce acesta dormea). Când Osiris s-a culcat în cufăr, Seth l-a acoperit repede cu capacul. Complicii de complot au sosit imediat, au îndepărtat toți zeii, au bătut cuie în cufăr, ca să nu poată fi deschis și l-au dus cu ei. O confuzie de nedescris domnește printre zei. Geb se rănește și din picăturile sale de sânge se nasc pinul și rășina, Atum plânge, iar din lacrimile lui apar albinele. Seth și acoliții lui au aruncat cufarul bine ferecat în fluviu.Isis și Nephtys pleacă în căutarea lui Osiris. Îl găsesc pe malul orașului Tyr. Acolo îl mumifică și îl ascund in delta Nilului. Regele Seth, venit la vânătoare în delta Nilului, găsește trupul lui Osiris, pe care îl taie în bucăți și îl aruncă în Nil. Când Isis și Nephtys văd asta, încep să il jelească pe Osiris și lacrimile lor fac fluviul să se reverse. De atunci Revărsarea Nilului este ceva obisnuit în fiecare an în Egipt. Cele două zeițe îl cheamă pe Anubis, zeul mumificării, cu cap de șacal. Toți trei contribuie la refacerea și mumificarea lui Osiris. Apoi Isis îi dă viață soțului ei și concep un fiu: Horus.Isis îl cheamă în ajutor pe Anubis, zeul cu cap negru (culoare ce simboliza renașterea în Egiptul Antic). Cu răbdare acesta adună la un loc membrele, le freacă cu ulei, le înfășoară în bucăți de pânză, confecționând prima mumie. Când își termină treaba, Osiris deschide ochii și începe din nou să respire. Isis se transformă într-un erete și se așază pe trupul soțului ei. Astfel, cei doi au conceput un copil, care va putea deveni rege ca tatăl său. Acest copil a fost Horus cel Tânăr. Pentru a-și proteja iubitul, Isis ascunde cufărul devenit sarcofag, printre trestiile Nilului, unde zeițele apelor îi erau prietene.După ce a săvârșit această faptă, Seth a devenit cunoscut ca zeul egiptean al răului, dar a devenit și un zeu al forței. Pe o piramidă stă scris că regele mort avea „forța lui Seth”. Seth a fost zeul Egiptului Superior și tovarăș al lui Horus (fiul lui Osiris), zeul Egiptului Inferior. În dinastiile a XIX-a și a XX-a (1567-1085 î.Hr.), Seth a fost principalul zeu și patronul ramessizilor, de aici, numele regal Seti.
Între timp, deoarece Osiris dispăruse, Seth reclamă tronul în locul lui și îl și primește, deoarece Atum avea o slăbiciune pentru acest zeu. Isis care se afla încă în căutarea cufărului nu se poate opune acestui fapt. Se presupune că Seth a fost un rege rău și lacom. Într-o zi însă, aflându-se la vânătoare, el descoperă printre trestii sarcofagul lui Osiris. Cuprins de furie, el ciopârțește sicriul, scoate mumia, desface pânzele, face bucăți trupul și aruncă aceste bucăți în cele patru colțuri ale fluviului. Aflând acestea, Isis pornește din nou în căutarea soțului ei, trecând cu o barcă de-a lungul fluviului. Pe fiecare mal unde găsește o bucată din Osiris construiește un templu în onoarea lui. În cele din urmă strânge toate bucățile, în afară de organele genitale (în amintirea acestui lucru, multe mumii nu vor avea la rândul lor). Osiris este din nou îmbălsămat și mumificat și devine regele lumii de dincolo. Se spune însă, că vocea lui poate fi auzită uneori într-un loc aflat în apropierea Nilului, numit „Gura lui Osiris”.



Între timp, Horus ajunge la vârsta maturității și revendică tronul lui Seth. Atum este plictisit și supărat de aceste certuri. Isis și zeița Neith îl susțin pe Horus, spunând că el este moștenitorul legitim al lui Osiris. Deoarece lui Atum i se reproșează că nu ia nici o hotărâre, acesta se supărăr atât de tare, încât refuză să își continue drumul zilnic pe cer. Văzând că vor rămâne fără lumina solară, zeii încearcă să-l convingă să renunțe la această hotărâre, dar fără folos. Până la urmă, Hathor, zeița bucuriei și a dragostei reușește să îl înveselească și să îl readucă la normal.
Isis pretinde din nou tronul pentru fiul său. Seth sugerează ca zeii să se întrunească pe o insulă și să discute despre această problemă. Dar el spune ca zeiței Isis să i se interzică să vină pe insulă. Dar Isis vine sub înfățișarea unei femei muritoare foarte frumoase, și îl atrage pe Seth la o discuție, făcându-l să recunoască că este necinstit ca unui fiu legitim să i se refuze dreptul la tron. După aceasta Isis își arată adevăratul chip spunându-i lui Seth că l-a prins în cursă.
Atum ezită din nou să aleagă un conducător. Seth propune o întrecere: el și Horus să stea sub apă sub înfățișarea unor hipopotami, iar cel care stă mai mult să câștige întrecerea. Isis însă se teme că Seth va trișa și fabrică un harpon pentru a-l amenința pe fratele ei. Înduioșată însă de gemetele lui renunță să-l mai atace. Horus se înfurie și își ceartă mama. Dintr-un exces de furie chiar o decapitează. Thot sosește însă imediat și pune pe umerii lui Isis un frumos cap de vacă, ceea ce îi va servi uneori să apară astfel în alte legende. Epuizat, Horus adoarme. Seth îl caută, și găsindu-l adormit îi smulge ochii care vor deveni doi lotuși. Orb, Horus se retrage în deșert. Zeiței Hathor i se face milă de el și îl vindecă cu o picătură de lapte de gazelă. Horus își recapătă vederea.
Seth propune o nouă întrecere: cei doi să facă o cursă cu bărcile, însă bărcile lolr să fie de piatră. Horus însă pregătește cu viclenie o barcă de lemn pe care o mânjește cu cretă ca să pară ca făcută din piatră. Astfel, când începe cursa, barca lui Seth, fiind foarte grea, s-a scufundat, iar cea a lui Horus a rămas la suprafață. Înfuriat, Seth se transformă în hipopotam, cu gând să răstoarne și barca adverasrului său. Horus se apără cu harponul și îl ține la distanță pe Seth. Văzând că nu s-a ajuns la vreo concluzie, Thot hotărăște atunci să ceară și opinia lui Osiris. Acesta cere să-l pună pe Horus pe tronul Egiptului, în amintirea faptelor bune pe care el le-a făcut și pe care urmează să le mai facă.





Decizia lui Atum
Atum consideră că el este cel mai în măsură să decidă cine va prelua tronul. El hotărăște să se întâlnească pentru ultima oară cu toți ceilalți zei. Isis îl aduce pe Seth legat pentru a nu mai pune la cale o lovitură murdară. Atum îl desemnează pe Horus regele Egiptului, după el urmând la conducere un bărbat demn să-l succeadă, adică un faraon. Astfel toți faraonii vor fi Horuși și vor transmite zeilor rugămințile oamenilor. Conform mitologiei egiptene, dinastiile se întemeiau atunci când un zeu îi făcea un copil unei regine. Cât despre Seth, el va sta de acum înainte lângă zeul soarelui. Forța lui Seth îl va proteja pe Atum, zeul deșertului având sarcina de a sta în partea din față a bărcii solare și de a-l ucide în fiecare noapte pe șarpele Apophis. Grație lui, soarele va lumina în fiecare dimineață, iar noaptea va fi păzit de pericole.





Călătoria lui Atum și metamorfozele soarelui

În mitologia egipteană, soarele a căpătat un rol foarte important și de aceea, s-au dezvoltat și o mulțime de mituri legate de acesta. Se spune că zeul soarelui, Atum, călătorește tot timpul zilei într-o barcă, traversând cerul de la est la vest până la așa-numita „poartă a serii”, aflată în apropierea gurii zeiței cerului, Nut. Acolo îl așteaptă o nouă ambarcațiune, cu ajutorul căreia va putea trece pe Nilul subteran, un fluviu de nisip, lipsit de apă, aflat într-o regiune umbroasă. Atum călătorește prin lumea subterană împreună cu Seth, care stă în fața lui, Uadjet zeița-cobră, Ochiul lui Ra, zeița adevărului, Maat și o sumedenie de mici genii bine înarmate. De asemenea, li se pot alătura și sufletele unor morți care vor să iasă dimineața la suprafață, să-și revadă locurile natale, dar aceasta putându-se face numai cu o autorizație scrisă de zeul Thot. Tot morții au rolul de a trage barca zeului pe fluviu, uneori această sarcină fiind atribuită stelelor. Atum are de traversat douăsprezece peșteri, apărate de douăsprezece porți, timp de douăsprezece ore. La prima poartă, barca este întâmpinată de o zeiță. În acest timp, Atum denumește toate divinitășile și toate ființele care se află pe mal, paralizându-le astfel cu cuvântul său și împiedicându-le să-i facă vreun rău.În timpul fiecărei călătorii nocturne, barca lui Atum este atacată de un șarpe gigantic, Apophis, care este de fiecare dată răpus de zeul Seth sau Bastet și de geniile aflate sub comanda lui. În cea de-a cincea oră, Atum și însoțitorii lui ajung în peștera lui Osiris, stăpânul lumii morților. În ce-a de-a douăsprezecea oră Atum se metamorfozează în scarabeu și își schimbă numele în Khepri. Aceasta este ipostaza răsăritului pe care o are soarele, la fel cum Atum, zeul cu cap de berbec, este ipostaza apusului. Mai mult, numele Khepri înseamnă „a deveni”. Acum, Apophis încearcă din nou să atace barca, Seth luptându-se cu el încă o dată, și pentru ultima oară înaintea răsăritului. Kephri trece peste vârfurile picioarelor zeiței Nut și se arată în est. Însoțitorii lui nu îl părăsesc, deoarece mai există încă multe pericole pentru soare: furtuni, ploi și Apophis, care la prânz vine să bea apă din fluviul celest. Spre amiază, Khepri se metamorfozează în Ra, zeul cu trup de om și cap de șoim, personificarea soarelui la zenit. Seara, Ra redevine Atum. Astfel, drumul soarelui în mitologia egipteană presupune o permanentă metamorfoză Atum – Khepri – Ra.





Alți zei din mitologia egipteană

Alături de zeii pe care se bazează mitologia egipteană și care fac parte din eneadă (gruparea celor 9 zei importanți), există alte divinități auxiliare - Anubis (zeu funerar și îmbălsămător), Nehbet (ocrotitoarea nașterilor), Min (zeu falic fecundator), Thot (zeul înțelepciunii), Min (zeița justiției). În altă categorie intră zeii menținerii existenței cosmice - Hathor (mama universală), Hnum (creatorul de viață și dătătorul apelor din Nil), Neith (zeiță solară și războinică), Ptah (inima și limba lui Ra, adică ideea și verbul).
Ramurile panteonului coboară la zei secundari ca Bes (patronul familiei și al veseliei), Bastet (pisica sfântă protejând graviditatea femeiască).
Devenit important mai târziu, Aton fusese o veche divinitate personificând discul solar; apoi, contopindu-se cu Ra, ajunge obiectul reformei religioase efectuate în sec. XIV-lea de Akhenaton (Amenophis al IV -lea, soțul celebrei regine Nefertiti), în încercarea sa de realizare a monoteismului, dezmembrat, însă după moartea faraonului reformator.



Nun, în mitologia egipteană, este un zeu care personifică apele primordiale din care a apărut zeul creator.Deși nu este supus ordinii cosmice (Maàt), haosul de apă al lui Nun este considerat benefic. Amenhotep III a construit la Theba un bazin care l-a încântat pe zeul Nun (adică apa lacului). Uneori, zeul poate reprezenta Nilul, ca într-un imn către Khnum unde se spune că oamenii și zeii se ospătează cu peștii lui Nun



Atum este totul, autocreatorul și sursa tuturor în mitologia egipteană.
Pre-există din el însuși viața masculină — Ankh și justiția, adevărul feminin — Ma’at. Prin spirit sau prin masturbare el creează aerul curat, răsuflarea, Shu și pe Tefnut, sora și soția sa, umezeala. Din ei apare pământul Geb și sora și soția lui, Nut, cerul. Geb și Nut sunt despărțiți de Shu. Din pământ și cer se nasc Osiris, Isis, Nefertum și Seth. Atum este zeul creator al Heliopolisului. El poartă coroană dublă, simbolul Egiptului de Sus și Egiptului de Jos, iar imaginea sa este asociată cu leul, taurul, șopârla, șarpele sau scarabeul.



Shu, în mitologia egipteană era Cel care răsare, zeu al aerului și al răsăritului. El separă cerul de pământ și aducea soarele la viață în fiecare dimineață, iar noaptea îl păzea. Shu are formă umană, cu o pană (hieroglifa numelui său) pe cap și cu brațele ridicate ce o sprijină pe zeița-cer Nut, pe care el o ține despărțită de soțul ei, zeul-pământ Geb.Rolul lui Shu ca zeu-aer determină identificarea lui cu unele rezemătoare de cap care astfel oferă în permanență celui ce le folosește oxigen care circulă.



Tefnut era zeița umezelii și a aerului cald și umed în mitologia egipteană. Este imaginată ca fiind o femeie culcată pe orizontală, despărțind atmosfera de Pământ. Câteodată este imaginată ajutându-și soțul Shu să o "ridice" pe Nut (zeița cerului).
Alături de fratele și soțul ei Shu, Tefnut a fost prima zeitate creată de Atum prin masturbare. Ulterior, Atum a fost asociat cu Ra, astfel Ra devenind tatăl lui Tefnut. Conform unui mit, Tefnut s-a înfuriat pe tatăl ei Ra și a fugit din Nubia, o zonă din sudul Egiptului și nordul Sudanului. Doar zeul Thot a reușit să o convingă se se întoarcă.
Alte imagini ale zeiței Tefnut fac referire la o femeie care poartă discul solar înconjurat de două cobre.

Nut (sau Nuit) era zeiţa cerului în mitologia egipteană, fiind fiica lui Shu şi a lui Tefnut, sora şi soţia lui Geb, mama lui Isis, Osiris, Seth şi Nephthys. Grecii l-au considerat şi pe Horus ca fiind fiul ei. Aşa cum soarele apare pe cer în fiecare zi, Nut a fost asociată cu renaşterea. A fost blestemată de Ra să nu poată naşte 360 de zile pe an, dar Thot a intervenit şi a adăugat anului încă 5 zile.
În mitologia egipteană, Geb era un zeu antropomorf, personificând Pământul. În unele imagini, trupul său este acoperit de pete verzi (vegetație).
Geb este fiul zeiței Tefnut și al zeului atmosferic Shu, e despărțit violent de către tatăl său, de soția sa Nut (zeița cerului), cu care a avut patru copii: Osiris, Isis, Seth și Nephthys.
După un mit heliopolitan a fost primul rege de pe pământ (din dinastia regilor).



În mitologia egipteană Osiris este zeul vieții de apoi, al lumii de dincolo și al morților. Osiris a fost un rege legendar al Egiptului, celebru prin vigoarea și dreptatea cu care își guverna țara. Seth, fratele său, a fost gelos pe el și i-a întins o cursă, reușind să-l asasineze. Soția lui Osiris, zeița Isis, reușește să rămână însărcinată cu Osiris mort. După ce l-a îngropat pe Osiris, Isis se refugiază în delta Nilului; acolo îl aduce pe lume pe Horus, care, ajuns adult, își face recunoscute drepturile în fața zeilor Enneadei și îl atacă pe Seth. Horus îl va învinge pe Seth în luptă, dar își va pierde un ochi, pe care i-l oferă lui Osiris care astfel își recapătă viața. Seth va fi condamnat de zei să-și poarte propria victimă (fiind transformat în barca ce-l transportă pe Osiris, pe Nil). Astfel, Osiris devine un exemplu pentru toți cei care vor să înfrângă moartea.



În mitologia egipteană, Isis este zeiţa magiei şi a vieţii, a căsătoriei, simbolul armoniei matrimoniale şi fidelităţii femeii faţă de soţ. Soţia şi sora a lui Osiris, fiica zeilor Geb şi Nut şi mama lui Horus, Isis este una din principalele divinităţi venerate de vechii egipteni. Ea aparţine Eneadei de la Heliopolis, iar în epoca elenistică a devenit protectoarea marinarilor.
Numele ei s-ar putea traduce prin "Regina tronului", ea fiind chiar o personificare a tronului faraonului şi a puterii regale. Cu toate acestea, hieroglifa ei însemna la început "muritoare" şi e posibil ca zeiţa să fie o sinteză a mai multor regine egiptene deificate.
Originile zeiţei Isis sunt necunoscute, deşi se crede că ar proveni de la egiptenii din Delta Nilului. Spre deosebire de celelalte zeităţi egiptene, Isis nu are un cult centralizat într-o zonă anume. Prima menţiune a zeiţei a apărut în timpul celei de-a Cincea Dinastie a Egiptului atunci când primele texte literare sunt găsite, dar cultul ei devine proeminent în istoria Egiptului Antic mai târziu, când Isis începe să absoarbă elemente de la alte zeiţe din Orient. În cele din urmă, în perioada elenistă, cultul lui Isis s-a răspândit peste graniţele Egiptului către Orientul Mijlociu şi Europa. Se mai poate ca Isis să fi fost o fecioară numită Io, care a fost rapită de soţia lui Zeus, Hera şi trecând prin multe peripeţii, aceasta a ajuns în Egipt, unde s-a căsătorit cu regele Osiris. După un mit circulând în Regatul Nou (1580-1100 î.C.) Isis a izbutit să afle numele secret a lui Ra, dobândind astfel puteri nemărginite asupra universului.Zeiţa tronului
În ipostaza iniţială de regină deificată, cel mai important rol a lui Isis a fost la început protecţia faraonului decedat. De aceea a ajuns să fie asociată cu ceremonialul funerar, numele ei fiind scris de peste 80 de ori în textele piramidelor. De asemenea se spune că ar fi mama sau protectoarea celor patru zei (Hapi, Amseti, Quebesenuf, Duamontef) care stăpâneau vasele canopice necesare proceselor de mumificare. Asocierea cu soţia faraonului a adus cu sine ideea că Isis era considerată soţia lui Horus, protectorul şi mai târziu deificarea faraonului însuşi. Prin urmare, zeiţa Hathor a devenit o perioadă atât mama lui Horus cât şi a lui Isis. În timpul Regatului Mijlociu, rolul zeiţei creşte aceasta devenind şi protectoare a nobililor şi chiar a oamenilor de rând.
În timpul Noului Regat, Isis devine tot mai proeminentă şi devine mama (protectoarea) faraonului. Se spune că l-a alăptat pe faraon când acesta era prunc şi este de multe ori înfăţişată astfel. Rolul numelui şi coroanei în formă de tron pe care o poartă sunt însă necunoscute. Unii egiptologi cred că funcţia originară a zeiţei Isis era cea de mamă şi tron pentru faraon, deşi o viziune mai modernă stabileşte că aceste două aspecte (mamă-tron) au venit mai târziu prin asociere. În multe triburi africane, tronul regelui este perceput ca fiind însăşi mama regelui, ceea ce se potriveşte cu fiecare din cele două teorii despre Isis.
Sora şi soţia lui Osiris
În altă zonă a Egiptului, când panteonul a fost definitivat, Isis a devenit una din zeităţile componente ale Eneadei de la Heliopolis, fiică a zeului pământului, Geb şi a zeiţei cerului, Nut, şi soră cu zeii Osiris, Seth şi Nephthys. Ca zeitate a morţii, a fost asociată cu Osiris, zeul lumii subterane (Aaru) şi a fost considerată soţie a acestuia. Cele două surori, Isis şi Nephthys erau deseori înfăţişate pe sarcofage cu aripile întinse, ca protectoare împotriva răului.
O legendă târzie descrie apariţia unui nou zeu al lumii morţilor, Anubis, atunci când cultul lui Osiris a câştigat mai multă autoritate. Vrând să îl atragă pe Seth, Nephthys se deghizează astfel încât să fie la fel de frumoasă ca Isis, dar nu reuşeşte. În cele din urmă însă, Osiris se îndrăgosteşte de înfăţişarea ei şi crede că este chiar soţia lui, Isis. În urma relaţiei dintre Nephthys şi Osiris rezultă un copil, Anubis. Temându-se de furia lui Seth, Nephthys o convinge pe Isis să îl adopte pe micul Anubis.Credinţele legate de Ra, zeul soarelui, au dus la o asociere a acestuia cu Horus, rezultând divintatea Ra-Herakty şi de aceea Isis a fost văzută uneori ca soţia a zeului Ra şi mama zeului Horus. Dar fiindcă zeiţa Hathor era soţia lui Ra, Isis a fost identificată cu aceasta, cele două devenind o singură zeiţă, Isis-Hathor. Uneori, în cadrul Eneadei de la Heliopolis, Isis devine fiică a lui Atum-Ra, deci şi a lui Hathor, idee care nu a rezistat prea mult în mitologia egipteană deoarece Isis şi Hathor aveau destule în comun pentru a fi considerate una şi aceeaşi zeiţă.Contopirea cu Hathor s-a dovedit a fi unul din cele mai importante evenimente din istoria mitologiei egiptene. Prin acest proces, Isis nu a mai rămas soţia lui Horus ci a devenit mama acestuia, iar când Ra s-a contopit cu Atum devenind Atum-Ra, a fost luat în calcul faptul că soţul lui Isis era Osiris. Cu toate acestea, mai rămăsese de explicat cum Osiris, care fiind zeul morţilor, nu putea să fie viu, ar fi putut să fie tatăl lui Horus. Astfel a apărut ideea că Osiris trebuia să învie, idee care a dus la apariţia legendei lui Isis şi Osiris, povestite de Plutarh în De Iside et Osiride .
Un alt set de mituri detaliază aventurile zeiţei după naşterea lui Horus. Isis încearcă să-şi protejeze fiul de mânia zeului Seth, ucigaşul lui Osiris. Ea îl salvează pe Horus din multe primejdii şi îl vindecă chiar de înţepătura letală a unui scorpion. În cele din urmă, Horus ajunge la vârsta maturităţii şi învingându-l pe Seth, preia tronul Egiptului.
Un alt mit legat de Isis este cel al cunoaşterii numelui secret a lui Ra, cu ajutorul căruia zeiţa putea fi iniţiată în lumea magiei şi îl putea învia pe Osiris. Pentru a afla numele secret al zeului soarelui, Isis a adunat puţină salivă de la acesta, l-a amestecat cu argilă şi a modelat un şarpe. Apoi a trimis acest şarpe ca să îl muşte pe Ra. Otrăvit de şarpe zeul cere ajutorul celorlalţi zei, iar Isis se oferă să îl tămăduiască cu condiţia să i se spună numele secret pe care nimeni altcieneva nu îl ştia. Acest aspect este adesea folosit de vechii egipteni în formulele magice, în care Isis este rugată să folosească numele lui Ra. Treptat, Isis devine cea mai importantă şi cea mai puternică divinitate a magiei din întreg panteonul egiptean.
În consecinţă, din cauza naturii magice profunde a zeiţei, caracterul predominant al lui Isis este aceea de zeiţă a forţelor magiei. O nouă zeiţă, Selkis, protectoarea mariajului, a vaselor canoptice şi a ritualurilor, devine un nou aspect al lui Isis. Zeiţa joacă un rol central în rituri şi formule magice, mai ales în cele care invocă protecţia şi vindecarea divină. În multe formule ea chiar se contopeşte cu Horus, iar o invocaţie a zeiţei presupune şi o implicare a puterilor lui Horus.După ce autoritatea Thebei a crescut, Amon a devenit un zeu mult mai important, dar apoi a decăzut şi a fost asimilat de Ra. În consecinţă, Mut, soţia lui Amon, care pâna atunci absorbise alte zeiţe a fosta cum asimilată de soţia lui Ra, Isis-Hathor, devenind Mut-Isis-Nekhbet. Cu toate acestea, infertilitatea şi virginitatea zeiţei Mut au fost luate în consideraţie şi astfel a apărut mitul că Isis a rămas însărcinată datorită magiei când s-a transformat într-un uliu şi a zburat peste trupul neînsufleţit a lui Osiris.
Fiindcă Mut a devenit o parte din Isis, era firesc ca Amon să devină un aspect al lui Osiris, soţul lui Isis. Acest lucru nu era uşor de realizat, deoarece Amon-Min era un zeu al fertilităţii, iar Osiris personifica moartea. De aceea, cei doi zei au fost priviţi separat.În perioada egipteană târzie, Isis devine o divinitate dominantă în Egipt. Cultul său asimilează şi câteva elemente din mitologia greacă şi mesopotamică, iar zeiţa este identificată cu Afrodita şi Astarte, două divinităţi ale iubirii. Ea ajunge să fie venerată din Nubia până oraşele maritime din Marea Mediterană.
Cultul zeiţei Isis a devenit din ce în ce mai proeminent în lumea elenistică, începând din ultimele secolal III-lea î.Hr., până când a fost interzis de creştini în secolul al VI-lea d.Hr. În ciuda popularităţii în creştere a misterelor lui Isis, există dovezi care sugerează că acest cult nu era prea bine primit de clasele dominante de la Roma. Riturile sale erau considerate de împăratul Augustus "pornografice" şi capabile să distrugă moralitatea romanilor.
Tacitus scrie că după asasinarea lui Iulius Caesar, a fost decis să se construiască un templu în onoarea zeiţei Isis. Augustus a suspendat acest plan şi a încercat să-i readucă pe romani la divinităţile lor, care se aflau în deplină asociere cu instituţiile statului. În cele din urmă, împăratul roman Caligula a abandonat prudenţa lui Augustus referitoare la divinităţile orientale. În timpul domniei lui Caligula festivalul în cinstea zeiţei Isis a fost stabilit la Roma. Conform lui Flavius Josephus, Caligula însuşi s-a iniţiat în misterele lui Isis şi a participat la festivalele pe care le înfiinţase.n artă, Isis este înfăţişată ca o femeie îmbrăcată cu o rochie lungă şi încoronată cu semnul hieroglific pentru tron. Uneori ea ţine un lotus. Isis apare câteodată şi cu nişte aripi desfăcute deasupra şi în jurul lui Osiris, ca şi cum ar vrea să îi încălzească şi să îi protejeze trupul. Din acest punct de vedere, Isis se aseamnănă foarte bine cu zeiţa Maàt, diferenţa fiind că Maàt poartă pe cap o pană de struţ, iar Isis simbolul tronului regal. După asimilarea lui Hathor, podoaba capului se schimbă coroana fiind înlocuită cu două coarne de vacă între care se află discul solar. Isis este astfel uneori simbolizată de o vacă sau de capul unei vaci. De multe ori, Isis apare împreună cu fiul ei, Horus sau, sub formă de uliu, deasupra corpului lui Osiris. Fiind şi o zeiţă a cerului, Isis este reprezentată stând pe o jumătate din lună, simbol al luminii nocturne.
Isis ţine în mână simbolul vieţii, ankh, dar poate avea şi unul din obiectele specifice zeiţei Hathor, cum ar fi sistrum-ul sacru (un fel de instrument muzical) şi colierul menat aducător de belşug şi fertilitate.



Nephthys – Soția lui Seth, mama lui Anubis, sora lui Isis și Osiris, protectoare a morților și a zeului cu cap de babuin Hapy. Cei morți trebuie să scape de bandajele cu care au fost mumificați (părul ei) pentru a ajunge la viața de apoi. Originală din Heliopolis, nu a avut temple dedicate exclusiv ei, dar stă alături de Isis și de Osiris la Ultima Judecată. A fost de asemeni asociată cu zeița Anuket. Deși soție a zeului demonic Seth, în lupta lui fratricidă, Nephtys este mereu de partea victimei (Osiris). În această împrejurare, neavând copii de la soț, își arată nestăpânita dorință de a avea un copil de la Osiris ; de aceea, fie că îl îmbată, fie că se deghizează ca Isis (cu care era geamănă), zeița reușește să își împlinească dorința și astfel îl naște pe Anubis. De frica răzbunării lui Seth, își părăsește copilul imediat după naștere, acesta fiind adoptat de Isis. Nephtys a fost adorată în special în perioada heliopolitană, însă în rest rămâne o prezență mitologică enigmatică.



Seth (scris și Sutekh, Setesh, Seteh, Seti) , este cunoscut drept fiu al lui Geb și al lui Nut, fratele lui Isis, Nephthys și Osiris, este un zeu malefic, stăpân al deșertului, reprezentat cu trup de ogar cu coada despicată și cu botul prelung.
La început a fost considerat constructor de cetăți, apoi zeul viguros al violenței, răului și dezordinii, iar la un moment dat și zeu al războiului (grecii îl identificau cu Typhon).
Se pare că adepții lui Seth s-au confruntat cu adepții lui Horus și ai faraonului primei dinastii, Menes, care a unit Egiptul de Sus cu cel Egiptul de Jos. În această privință, Seth este înfățișat punând la îndoială autoritatea fratelui său Osiris. În drama care se petrece în religia egipteană, Seth întruchipeazã forțele potrivnice care aduc marea schimbare. În cele din urmă înfrânt de Isis și de fiul său, zeul șoim Horus, Seth devine un spirit liber, un hoinar pe pãmânt și, dupã exilul sãu forțat, zeul singurătății pustii.
Cultul lui Osiris s-a folosit de aceasta oportunitate pentru a-i discredita pe adepții lui Seth; acum este considerat fratele diabolic iar povestea susține că Seth a fost rău de la naștere, când a sfâșiat pântecul mamei sale. Egiptenii antici credeau despre el că reprezintă diavolul.
Seth dorea mult să conducă Egiptul și s-a luptat cu fratele său Osiris. L-a înecat în Nil și i-a tăiat corpul în mii de bucățele și le-a aruncat în Egipt. Isis a adunat toate bucățile soțului ei și l-a mumificat ca sa treacă în viața de apoi. Fiul lui Osiris , Horus s-a luptat cu Seth ca să-și răzbune tatăl. În timpul luptei, Seth a luat forma unui hipopotam și l-a atacat pe Horus, dar acesta l-a nimerit în inimă cu săgeata și l-a omorât, răzbunându-și tatăl. Seth, după anumite legende este infățișat ca fiind zeul morților.



Horus, ( vine de la cuvântul "Hor"- care în traducere liberă înseamnă "faţă, chip"), fiul lui Isis şi al lui Osiris, zeu protector al Egiptului, este reprezentat cu cap de şoim.Horus a fost născut de zeiţa Isis, dupa ce ea a adunat toate părţile dezmembrate ale corpului soţul ei ucis,Osiris, cu excepţia penisului, care a fost aruncat în Nil şi mâncat de un peşte, Ea şi-a utilizat puterile magice pentru a-l reînvia pe Osiris şi a creat adorarea unui falus de aur, pentru a-l concepe pe fiul ei. Într-o altă versiune a poveştii, Isis a rămas insarcinată cu ajutorul focului divin.[4] Odată ce Isis ştia că este însărcinată cu Horus, ea a fugit în mlaştinile din Delta Nilului ca să se ascundă de fratele ei Seth, cel care l-a ucis pe Osiris din gelozie şi care vroia să-l omoare şi pe fiul lor.Astfel Isis a născut un fiu divin, pe Horus.În epocile timpurii, Horus a fost adorat vreme îndelungată ca zeu al libertăţii spaţiilor aeriene; devenit mai târziu Zeul-soare, începe să fie socotit domnitor peste cer şi aştri; apoi ajunge protectorul personal al faraonului sau chiar se confundă cu faraonul însuşi.Horus are 4 fii (probabil cu Hathor): Amset, Duamutef, Hepi şi Kebehsenuf, simbolizând cele 4 puncte cardinale, dar totodata şi aşa numitele ulcioare canopice, in care se păstrau măruntaiele fiecărui defunct.(ficatul, plamânii, stomacul si intestinele).Texte din piramide din secolul al XXV-lea î.Hr. descriu natura Faraonului, în caractere diferite, atât ca Horus cât şi ca Osiris. Faraon ca Horus era în timpul vieţii şi a devenit Faraon ca Osiris la moarte, unde a fost unit cu restul zeilor. Noile reîncarnări pe pământ ale lui Horus au urmat după moartea unui faraon sub forma unui nou faraon.
Neamul lui Horus, produsul final al uniunilor între copiii lui Atum, poate să fi fost un mijloc de a explica şi justifica puterea faraonilor; zeii l-au creat pe Atum ca un reprezentant al forţelor cosmice şi terestre în viaţa egipteană. Prin identificarea lui Horus ca descendentul acestor forţe, apoi identificându-l pe Atum cu el însuşi, în cele din urmă şi identificarea lui Faraon cu Horus, Faraonul teologic devenind stăpân peste toată lumea.
Noţiunea de Horus ca Faraon pare să fi fost înlocuită de conceptul de Faraon ca fiu al lui Re în timpul dinastiei a cincea din Egipt.Ochiul lui Horus ( anterior numit Wadjet sau Udjat ), este un simbol antic egiptean, de protecţie si de putere regală. Acest simbol sacru se regăseşte pe aproape toate operele de artă. Era considerat o sursă de fluid magic, ochiul-lumină purificator.



Anubis este denumirea în greaca clasică a zeului egiptean cu cap de șacal (sau câine) asociat mumificării și vieții de apoi, în limba egipteană veche Anubis era cunoscut ca Inpu, (nume alternative Anupu, Ienpw etc.)Anubis (găsit și sub numele de Inpew, Yinepu sau Anpu) este numele zeului ce ghida spiritele morților în lumea de dincolo. Acesta este supranumit "Zeul Ținutului Sfânt" și al lui Khentamentiu (un zeu precedent lui Anubis). Deoarece egiptenii credeau că Valea morțiilor se află spre vest, aceștia îl denumesc de altfel și Regele Vestului. Venerarea lui Anubis pare a exista din cele mai vechi timpuri ale Egiptului Antic, posibil chiar mai vechie decât cea a lui Osiris acest fapt fiind confirmat de asocierea sa cu Ochiul lui Horus și de către textele inscripționate în mormântul faraonului Unas. În textele mormântului lui Unas se precizeată următoarele "Unas alăturându-se spiritelor, acestea trei fiind, Anubis, apoi Amenti și apoi Osiris."
Anubis este deseori descris ca fiind un bărbat de culoare neagră cu cap de șacal sau ca fiind un șacal negru. Egiptologul Flinders Petrie consideră conceptul lui Anubis astfel: egiptenii observând șacalii pe lângă morminte, au asociat șacalul cu omul creând-ul astfel pe zeu. Pentru a arăta importanța sa în lumea morților, capul său era pictat cu negru, dar și ca reprezentare a fertilității. Anubis era considerat pe lângă ghidul sufletelor decedaților ca fiind zeul îmbălsămării și paznicul mormintelor.
Deoarece egiptenii nu făceau o deosebire mare dintre șacali și câini, există posibilitatea confuziei între aceste animale. Deși către Anubis se face deseori referire prin cuvântul sab(ce însemna șacal) mai degrabă decât iwiw(ce însemna câine) este încă nesigură specia canină din care face parte.
Când egiptenii au început să îl venereze mai mult pe Osiris decât pe Anubis, acestuia i sau retras multe dintre muncile sale precum ghid al spiritelor sau paznicul morților, rămânând a fi zeul îmbălsămării. Când o înmormântare avea loc, preotul ce urma să mumifice decedatul purta o mască în formă de șacal, fiind astfel denumit "Supravegetorul misterelor" sau hery seshta" simbolizând astfel întruparea zeului în preot. Anubis este fiul lui Nephthys și Seth sau al lui Nephthys și Osiris acest lucru fiind incert însă. Există de asemenea varianta în care acesta a fost dat în creștere de către Isis lui Osiris datorită posibilității uciderii sale de către Seth, soțul lui Isis. Egiptenii de asemenea credeau că Anubis avea o fiică numită Kebechet descrisă ca fiind un șarpe sau ștruț. Aceasta era considerată zeița purificării și prospețimei. Kebechet îl ajuta pe tatăl său la îmbălsămări aducându-i apă sfântă pentru ca acesta să poată termina procesul de mumificare, pe lângă aceasta ea păzea corpul împotriva forțelor negative pentru ca sufletul ka să rămână proaspăt. Soția lui Anubis pare a fi Anput deoarece deasupra capului are șacalul deasupra casei sale. Aceasta este posibil să fie și mama lui Kebechet.Egiptenii credeau că Anubis este inventatorul mumificării din faptul că acesta a ajutat-o pe Isis să îi readucă la viață soțul după ce Seth îl omorâse. Bandajând corpul zeului în haine de pânză de in țesute de Isis și Nephthys pentru a fi sigur că acestea nu vor putrezi.




Thot, scris și Thoth, zeu al aritmeticii, al vorbirii și inventatorul scrisului, reprezentat ca un bărbat cu cap de ibis sau de babuin.
În mitologia heliopolitană este considerat și "inima lui Ra", personificând deci cunoașterea divină și esența gândirii creatoare, care transmite cuvântului forța adevărului, puterea de a crea realitatea. Este gardianul morților și intermediarul lor în fața zeilor. A fost asociat de greci zeului Hermes.Thot mai era cunoscut și ca zeu al stiinței,al înțelepciunii.



În mitologia egipteană, Ammon, sau Amon (confundat cu Ra din cauza numelui Amon-Ra) este zeul suprem al preoților tebani. Ammon este zeu al soarelui, cel mai important dintre zei și venerat în orașul Teba, unde este reprezentat cu cap de berbec, sau ca un bărbat purtând o tiară cu pene.
Inițial a fost zeu obscur al vântului. Cultul său apare în Regatul Mijlociu și se dezvoltă repede (mai ales în Regatul Nou), compunând o divinitate a aerului și fecundității.
Ammon, "cel ascuns", rege al zeilor, în principal în timpul dinastiei XI, a apărut pe inscripțiile incintelor funerare încă din timpul dinastiei V. Pentru ptolemeici el este asociat cu Zeus. Sub numele de Amun Kematef a fost una din cele opt divinități străvechi. Era un zeu creator, capabil să se readucă singur la viață. Nubienii îl venerau în mod special, considerând că a fost născut în Sudan.



În mitologia egipteană, Anuket (sau Anqet, și în limba greacă, Anukis) inițial a fost personificarea și zeița râului Nil, în zone precum Elephantine, la începutul călătoriei Nilului prin Egipt și în regiunile din apropierea Nubiei. Templul ei a fost ridicat pe Insula Seheil.



Hathor este fiica lui Nut şi Ra. De cele mai multe ori, este prezentată şi ca soţie a lui Ra. În mitologia egipteană, era considerată zeiţa dragostei, a familiilor si a recoltelor. Uneori aceasta era asociată cu Sekmet, zeiţa răzbunării, întruchipată ca fiind o femeie cu cap de leu.Uneori, Hathor este identificată cu zeiţa cerului, a soarelui, a lunii, a fertilităţii şi a agriculturii. Hathor era zeiţa bucuriei, maternităţii şi iubirii. Era considerată a fi protectoarea femeilor însărcinate. Dar Hathor a fost prin excelenţă, patroana tuturor femeilor, indiferent de statutul lor. Ca zeiţă a fertilităţii, era asociată şi pusă în legătură cu revarsările Nilului. Mai târziu, când cultul osirian a câştigat mai multă popularitate şi mai mulţi adepţi, rolul său s-a schimbat. Conform noului statut, Hathor primea decedaţii în lumea de jos, oferind sufletelor apă şi hrană. În perioada târzie, femeile decedate erau identificate cu Hathor, aşa cum bărbaţii decedaţi erau identificaţi cu Osiris.
Ca mod de reprezentare, la început, Hathor era adorată în forma unei bovine. Mai târziu, este reprezentată ca o femeie cu cap de vacă şi în final cu un cap uman, deşi uneori este reprezentată cu urechi şi coarne similare cu cele ale bovinelor. Reprezentarea cea mai întâlnită este aceea în care Hathor are două coarne cu discul lunar în mijloc.



Khnum (Khnemu), divinitate primordială din mitologia egipteană. Traducerea numelui său este "a crea". Khnum stăpân al apelor reci, este considerat creatorul tuturor lucrurilor care au fost, sunt și vor fi. A creat toți zeii și a făurit omul pe o roată de olărit și este considrat ca fiind primul care a domesticit berbecul . El era venerat în special în insula Elephantine, la Aswan, încă din timpurile vechi. . Imaginea sa este în strânsă legătură cu revărsarea anuală a Nilului și cu pământul fertil, care simbolizează renașterea. Este reprezentat ca un om cu cap de berbec. Consoarta sa este Menhyt. La Esna este considerat creatorul universului. Lui i se aduceau ofrande pe timpuri de foamete datorate inundațiilor prea mici ale Nilului



În mitologia egipteană, Khepri (sau Khepera, Kheper, Chepri, Khepra) este numele unui zeu principal. Khepri este asociat cu un Gândac de bălegar (kheper) (sau cu un scarabeu[1]). Khepri a fost un zeu al creației, al mișcării solare și al renașterii. El este reprezentat ca un bărbat cu cap de scarabeu. În unele scrieri despre geneză Khepri este asociat cu zeul Atum și uneori cu zeul soare Ra care împingea Soarele pe cer zi de zi.





Zeița Dreptății, înfățișată sub chipul unei femei cu o pană de struț.
În mitologia egipteană, Maàt era zeița adevărului, a dreptății și a armoniei cosmice, personificarea ordinii divine. Avea de asemenea un rol major în cultul funerar și în judecarea decedatului la Curtea Dreptății dominată de Osiris. Se spune că, obișnuia să pună o pană in balanță cu inima decedatului. Dacă acesta trăise conform legilor zeitei Maat, inima era ușoara și nu atârna în balanța. Dacă decedatul nu trăise în adevar și armonie, pe placul zeiței Maat, balanța se înclina în defavoarea lui. Inima sa urma să fie devorată de o ființă malefică monstruoasă - Ammut. Maat este reprezentată ca o femeie care poartă în păr pene ale adevărului. În unele reprezentări ea este îngenuncheată cu brațele larg deschise precum niște aripi. În perioada Noului Regat, faraonii au început să incorporeze numele zeiței Maat titlului lor și să susțină că viața lor se desfășoară conform regulilor zeiței Maat.



Nefertum, în mitologia egipteană, este zeul florii de lotus primordiale.Numele lui Nefertum conţine ideea de „perfecţiune”. El este lotusul albastru din care, conform unui mit, răsare soarele. Într-o descriere din Textele Piramidelor, Nefertum este floarea de lotus aflată în faţa nasului lui Ra - echivalentul textual al curtenilor care ţin planta în mână şi respiră parfumul lotusului.Nefertum este reprezentat de obicei antropomorf, purtând un acoperământ de cap în forma florii de lotus, împodobit cu două pene şi două contragreutăţi de menat (simboluri hathorice ale fertilităţii).[1]
Uneori, zeul este înfăţişat cu un cap leonin, prin asocierea cu zeiţa mamă leoaică: la Memphis, Nefertum este fiul zeiţei-leoaice Sekhmet şi, deşi acesta nu se afirmă în mod clar, el devine implicit rodul unirii zeiţei cu Ptah; la Buto, în Deltă, Nefertum este fiul lui Wadjet, o zeiţă-cobră care poate lua formă leonină. În mod similar, zeiţa-felină Bastet poate pretinde că este mama zeului. Ca un copil, el poate fi reprezentat aşezat pe o floare de lotus, amintind de zeul-soare tânăr.



Ptah – Zeul creator în Memphis, simbolizat printr-o mumie cu mâinile întinse, ţinând Sceptrul. Patronul spiritual al meşteşugarilor, se extinde în a fi zeu creator, lumea născându-se din gândurile şi cuvintele lui. Treptat devine o zeitate funerară, Ptah-Sokar-Osiris. S-a sugerat că prin grecizarea numelui templului său, Hwt-ka-Ptah în Aiguptos a deviat numele actual al ţării, Egipt.



Zeiţa Sekhmet a fost iniţial zeiţa luptătoare a Egiptului de Sus. Ea este descrisă ca având trăsături de leu, cel mai crud prădător cunoscut de către egipteni. Se spunea că respiraţia ei a creat deşertul. Ea a fost văzută ca protectoare a faraonului, ea fiind cea care îl ghida în război.
Sekhmet, „Cea puternică”, reprezentând aspectul puterii zeităţii feminine. Soţia lui Ptah, mama lui Nefertem, fica lui Ra, era respiraţia de foc a Ochiului lui Ra. Unii faraoni din perioada dinastică timpurie erau consideraţi a fi concepuţi de Sekhmet. Mitologia tebană o asimilează laturii agresive a zeiţei Mut.



Sobek este fiul zeiţei apelor Neith, statutul său de zeu al apei şi al inundaţiei au făcut să fie venerat în toată delta Nilului, la Fayum şi, mai ales, la Kom Ombo (unde era sanctuarul principal), unde o avea ca soţie pe Hathor.
Fiind stăpânul apelor, zeul care irigă câmpurile, este asociat şi fertilităţii.
Sobek era localizat în Kom Ombo şi Shedyet (mai târziu numit Crocodilopolis) în regiunea Fayum. Templele conţineau bazine cu crocodili şi multe mumii ale acestora. Regii i-au luat numele, iar mai târziu a devenit Sobek-Ra. A fost asociat de greci zeului Helios.



Ra este un zeu egiptean reprezentând o personificare a soarelui, fiind cel mai puternic din toți zeii. Era venerat la Heliopolis (Cetatea Soarelui). Reprezentarea obișnuită era a unui om cu un cap de șoim și cu un disc solar deasupra capului.
Călătorea prin lumea subterană în fiecare noapte în nava sa, și era protejat Mehen. Se spune că atunci când RA sfârșea călătoria subterană soarele răsărea din nou pe cer, dar Seth, stăpân al deșertului, trimitea mereu un șarpe care să împiedice acest fapt.
Simbolurile lui Ra sunt discul și cercul cu un punct înăuntru ⊙.



n mitologia egipteană, Bastet a fost zeița lunii și a fecundității, ocrotitoarea femeilor gravide,si zeita felinelor ,reprezentată fie într-o formă hieratică, de femeie cu cap de leoaică, fie popular, ca o femeie cu cap de pisică, sau numai ca un cap de pisică (pisica sălbatică a fost venerată în Egipt sub dinastia a II-a, în jurul anului 3000 î.Hr.).
Bastet a fost sora lui Ra, uneori considerată și soția acestuia, alteori, fiica lui. În unele variante este considerată sora zeiței Isis. Bastet mai era și zeița ocrotitoare a pisicilor. În Valea Regilor s-au găsit mii de mumii de pisici, dar arheologii nu le-au dat importanța. În Egiptul Antic, oricine ucidea o pisică, primea pedeapsa capitală.



În mitologia egipteană Bes era un zeu foarte urât, însă binefăcător, reprezentat ca un pitic care se schimonoseşte (cap mare, trup uniform, ochi bulbucaţi, limba scoasă, barbă de calţi şi pe corp piele de leu şi pene de pasăre). Bes era ocrotitorul familiilor şi al oamenilor contra duhurilor rele şi animalelor primejdioase






OpHaNiM


Mesaje : 560
Reputatie : 4554

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum