Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Like

Posesia Demonica

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Posesia Demonica

Mesaj Scris de OpHaNiM la data de 28/2/2011, 03:48




In conceptia crestina diavolul este personificarea
Raului, avand ca determinare primordiala orgoliul. E vorba de
pietrificarea in rau a ingerilor de lumina, care datorita mandriei, au
devenit generatori ai raului, exercitand asupra omului trei actiuni
negative: 1. Il imping in ispita pacatului; 2. tulburand mintile
oamenilor, aduc maladiile mentale; 3. exercita puteri si asupra lumii
materiale din jur, aducand tot felul de necazuri si nenorociri.



Faptul ca diavolul incita la rau, despre persoanele
pornite sa faca rau altora, manifestand chiar o satisfactie sadica in
acest sens, se spune ca sunt "spirite diabolice". De fapt insasi
sintagma "diabolic" indica etimologic "actiunea dusmanoasa spre
vatamare".

Pe plan moral se poate stabili o legatura cauzala
intre pacatul devenit patima si prezenta ispitei diavolului spre rau.
Omul devine in patima vinovat, fiindca nu s-a opus ispitei, desi putea
sa o faca si chiar sa o biruiasca.

Patima rezultata din pacat are un caracter moral, in
sensul ca iti anuleaza libertatea si vointa de actiune, inrobindu-te sub
puterea ei dominanta. La fel si ratiunea este subjugata, dar nu
anulata. In patima omul isi pierde numai in parte discernamantul. El
poate oricand avea licarirea de lumina care sa-l duca la realitatea
autentica a vietii sale. Dar patima poate servi posesiei demonice atunci
cand omul decade din starea de har si devine -mort- fata de Dumnezeu.



Posesia demonica intra in adancul fiintei rationale,
mai ales pentru cei daruiti cu vointa proprie diavolului, cum este, de
pilda, cazul lui Iuda, despre care Mantuitorul spune ca "este diavol"
(Ioan 6, 70) sau al vrajitorului Elimas, despre care Sfantul Apostol Pavel
spune ca este "fiul diavolului" (Fapte 13, 10). Cei posedati fara voia
lor sunt victime. Mintea lor este intunecata prin posesie demonica,
incat puterea vointei lor este anulata.




Dar, ceea ce este foarte important de subliniat, rezida in faptul ca natura lor profunda, adica chipul lui Dumnezeu
nu poate fi anulat de puterea diavolului. Poate fi intunecat, poate fi
oprit sa-si arate lumina si sa-si implineasca menirea devenirii sale ca asemanare cu Dumnezeu,
dar nu poate fi anulat. El ramane asemenea unei comori ascunse sub
pamant, a unei lumini ascunse sub obroc. Dovada convingatoare este
faptul ca prin exorcizare, adica prin alungarea diavolului, cei posedati
devin intregi la minte, dispunand astfel de capacitatea de a-si duce
viata in normalitate, ca si cum nu li s-ar fi intamplat nimic.

Atitudinea Mantuitorului si a Bisericii fata de
posesia demonica Se cuvine sa precizam ca posesiunea demonica este
sinonoma cu nebunia, in sensul ca "puternicul, infricosatul si prea
iscusitul duh, duhul nimicniciei si al nefiintei" stralucitul duh - cum
ii spune F.M. Dostoievski - face ca in om sa se intunece chipul lui
Dumnezeu, si sa decada astfel din umanitate prin alterarea mintii si
anularea puterii vointei.

Mantuitorul a avut totdeauna atitudine favorabila
fata de cei posedati. El a venit sa salveze omul de sub dominatia
raului, spre a-i reda chipul lui Dumnezeu. Desi intalnirea cu cei
posedati a fost de multe ori dramatica, Mantuitorul nu a ezitat
niciodata sa-i elibereze de sub puterea diavolului, aducandu-i la starea
de normalitate, redandu-le chipul lui Dumnezeu.





Facandu-i "Intregi la minte" (Marcu 5, 15) le-a redat
chipul lui Dumnezeu, integrandu-i in rosturile vietii normale. Pentru a
intelege mai bine posesia demonica si exorcizarea efectuata de
Mantuitorul, se cuvine sa facem un studiu de caz. Indracitii din Gedara,
fiind intrebati cum se numesc, raspund: "legiune". Raspunsul insa nu
este al lor. Diavolul era cel ce graia prin ei. Acestia sunt ca un fel
de prizonieri ai lui, care executa mecanic ceea ce diavolul le impune.
Ei nu pot nici gandi si nici intreprinde ceva din initiativa proprie.

Diavolii din ei il intreaba pe Iisus: "ce ai cu noi
Fiul lui Dumnezeu de ai venit sa ne pierzi?. "Faptul ca prin alungarea
diavolului ei raman "Intregi la minte", inseamna ca prezenta diavolului
in sufletul lor nu le-a putut sterge chipul lui Dumnezeu, adica natura
profunda, umanul autentic, mintea si libertatea, ci doar le-a anulat
posibilitatea de manifestare a lor. Deci nu putem identifica posedatul
cu demonul care il poseda. Nu omul savarseste nedreptate, ci diavolul
care este in el. De unde si deviza: "uraste boala, dar nu si pe
bolnav!".

Aceasta a devenit, dupa cum vom vedea, o atitudine
constanta de protectie si ocrotire a celor posedati in Rasaritul
crestin, spre deosebire de Biserica apuseana care, identificandu-I pe
cei posedati cu diavolul, a pornit secole de-a randul o actiune
distrugatoare asupra lor. Inca dintru inceput Biserica
a avut o atitudine precisa in favoarea eliberarii omului de sub povara
apasatoare a diavolului, alcatuind rugaciuni speciale pentru cei dornici
sa se uneasca cu Hristos, devenind crestini prin Taina Sfantului Botez.



OpHaNiM


Mesaje : 560
Reputatie : 4547

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum