Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Like

Proorocul ISAIA

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Proorocul ISAIA

Mesaj Scris de OpHaNiM la data de 28/2/2011, 04:20

Misterul muntelui

În textele biblice moderne, primele viziuni
asupra viitorului nostru sunt descrise de Isaia, profetul din Vechiul
Testament. În Manuscrisele de la Marea Moartă, caracterul complet al
Marelui Papirus al lui Isaia ne permite să privim lucrarea acestui
vizionar ca pe un model de înţelegere a profeţiilor apocaliptice
aparţinând altor tradiţii, precum şi a prezicerilor făcute de profeţii
biblici. Astfel, eliminăm munca obositoare de a examina în întregime
fiecare dintre cele patru cărţi de importanţă principală şi a celor
douăsprezece de importanţă secundară care, împreună, alcătuiesc
profeţiile biblice. Acest mod de abordare generalizat ne permite să
privim aceste tradiţii străvechi de la un nivel superior şi să căutăm
modele de idei, în loc să ne concentrăm asupra specificităţii fiecărei
viziuni individuale în parte şi a modului în care se raportează una la
cealaltă. Acest demers face să iasă la suprafaţă o posibilitate
interesantă - şi poate chiar neaşteptată.
O parte specială din
profeţiile sale, numită Apocalipsa după Isaia, ne oferă o perspectivă şi
mai clară asupra naturii duale a viziunilor profetului.
El descrie
un moment din viitorul său, în care „Pământul este poluat din cauza
locuitorilor lui, care au încălcat legile, au violat înţelegerile, au
rupt vechiul jurământ... De aceea, cei care trăiesc pe Pământ devin
palizi şi rămân putini oamenii Isaia descrie mai departe mişcarea
violentă a Pământului, ca şi comportamentul anormal al soarelui şi
lunii: „Temelia Pământului se va clătina. Pământul se va desprinde în
bucăţi, Pământul se va rupe, Pământul va fi zguduit... Apoi luna se va
înroşi şi soarele va păli ...”2
După aceste momente sumbre, prezise
de profet pentru viitorul Pământului, Apocalipsa după Isaia ia o turnură
interesantă şi neaşteptată. Fără a ne da prea multe indicaţii asupra
schimbării pe cale a se produce, Isaia începe deodată să descrie o
perioadă foarte diferită în viziunea sa despre viitor, un timp al
bucuriei, al păcii şi vieţii. În următoarea parte a profeţiei sale,
considerată încă de către savanţi drept apocaliptică prin natura sa, el
descrie un timp când „un nou Pământ” este creat, împreună cu „un Cer
nou” Aceasta este perioada în care „oamenii nu-şi vor mai aminti
lucrurile din trecut, sau ele nu le vor mai veni în minte. În schimb, va
fi mereu bucurie şi fericire ... nu se va mai auzi plâns... sau bocet
…”3
Din această succesiune de evenimente înţelegem că cele plăcute le
urmează celor tragice şi că unele trebuie să le preceadă pe altele, în
ordinea sugerată de text. De ce, atunci, profeţiile lui Edgar Cayce,
Nostradamus, ale indigenilor americani şi ale altora par a fi atât de
contradictorii uneori, oferind ceea ce poate fi perceput ca un mesaj
amestecat de speranţă şi noi posibilităţi, pe de o parte, şi de moarte,
descompunere şi distrugere catastrofală, pe de alta -pentru aceeaşi
perioadă de timp? Este oare posibil ca aceste străvechi percepţii despre
viitorul nostru să ne ofere o altă posibilitate, atât de încurajatoare
şi atât de copleşitoare, încât nici profeţii înşişi nu au realizat
implicaţiile propriilor lor viziuni?
Exact acesta este sensul pe
care-l percepem în momentul în care ne oprim din nou asupra profeţiei
lui Daniel, într-un capitol ulterior din Vechiul Testament.
Oferindu-i-se
ocazia rară de a între-vedea viitorul unui timp îndepărtat, se pare că
Daniel nu a înţeles complet ceea ce i se arătase. Cum ar fi putut el să
înţeleagă, fără să aibă un cadru de referinţă pentru lucrurile la care
asistase în viitor? Către sfârşitul excursiei sale prin timp, ghidul
care-l condusese în viitor îi sugerează: „Cât despre tine, mergi pe
drumul tău până la capăt. Te vei odihni şi apoi, la sfârşitul zilelor,
te vei înălţa, pentru a primi moştenirea care ţi se cuvine!”4 Oare prin
aceste viziuni pe care ni le-a împărtăşit, Isaia prognoza evenimente
reale, care urmau să se întâmple cu siguranţă, sau descria o
posibilitate de natura cuantică, de o semnificaţie atât de neaşteptată,
încât ea rămas ascunsă până în secolul al douăzecilea? Când privim prin
ochii noii noastre fizici, descrierea unor variante de viitor atât de
diferite, făcute de Isaia pentru aceeaşi perioadă de timp, se corelează
într-un mod surprinzător de exact cu descrierile moderne ale
rezultatelor cuantice. În astfel de discuţii, variantele de viitor
prezise de Isaia devin unde de posibilitate şi nu deznodăminte reale. In
plus, fizica cuantică le permite indivizilor ca, prin ceea ce fac în
prezent, să modifice rezultatele catastrofale ce se anunţă pentru
viitor. Cheia constă în a înţelege când şi cum se arată oportunităţile
de schimbare.
Decodificarea misterului lui Isaia

Vreme de
aproape trei milenii, cărturarii au analizat indiciile lăsate de Isaia
pentru pătrunderea în ceea ce presupunem a fi viitorul nostru. Pe măsură
ce societăţile s-au schimbat, interpretarea pe care am făcut-o
profeţiei sale s-a schimbat şi ea. Traducerile făcute în timpul
Inchiziţiei Spaniole, de exemplu, reflectau limitele drastice impuse de
Biserică asupra interpretării mistice. Astăzi, limbajul fizicii cuantice
oferă o viziune nouă şi extinsă asupra percepţiilor lui Isaia despre
viitorul nostru.
Poate că misterul profeţiilor lui Isaia a fost
anticipat în momentul scrierii lor. Ca şi când ar invita oamenii din
viitor să privească dincolo de ceea ce pare evident, el scrie: „Pentru
voi, revelarea tuturor acestora a devenit precum cuvintele unui papirus
sigilat. Atunci când i se oferă unuia care poate să citească cu
rugămintea: „Citeşte acest manuscris”, el răspunde: „Nu pot, - este
sigilat”.6 În acest pasaj rar întâlnit - unul dintre puţinele de acest
fel - Isaia face o observaţie subtilă cu privire la atitudinea
generaţiilor următoare faţă de viziunile sale. El ştie că oamenii din
viitorul său, cei care „pot să citească” profeţia sa, au capacitatea de a
înţelege mesajul lui. Dar ei nu-l recunosc, totuşi, deoarece contextul
nu le-a fost niciodată dezvăluit.
Se poate oare ca „sigiliul” lui
Isaia să însemne descoperirea legilor fundamentale ale creaţiei, însăşi
natura timpului în sine? Dacă el oferea, de fapt, asemenea percepţii
unei generaţii din viitorul său îndepărtat, cum ar putea fi înţeleasă
viziunea lui Isaia, fără elementele furnizate de fizica secolului al
XX-lea? În acelaşi timp, oare ce cuvinte ar fi putut folosi în zilele
sale, pentru a transmite un mesaj atât de întăritor şi totodată atât de
abstract, unor generaţii viitoare? Profetul ne oferă un indiciu pentru
acest aparent mister, descriind cum locuitorii Pământului dintr-un
viitor îndepărtat pot alege care din viziunile sale vor să le
experimenteze. Făcând aceasta, Isaia deschide uşa către o cale ce poate
schimba pentru totdeauna concepţiile omenirii care, la rândul lor,
conduc la rescrierea cursului istoriei omeneşti.
Cu grijă, Isaia
conturează o formă de comportament ce ne permite să scăpăm de
întunericul văzut de el. El începe prin a se referi la o cheie mistică,
cu ajutorul căreia orice generaţie de oameni poate redirecţiona
evenimentele aflate în faţa ei, în viitorul lor probabil. Cheia este
identificată în viziunea sa cu un „munte!'^ în acest munte, Isaia
descrie un „refugiu pentru cei săraci, un refugiu pentru cei aflaţi în
primejdie,- adăpost pentru ploaie, pavăză în faţa căldurii.”8 Într-un
pasaj deosebit de interesant, profetul ne spune despre un timp când, în
prezenţa muntelui, „vălul care învăluie toate popoarele, pânza care este
ţesută peste toate naţiunile? va fi distrusă. Aici găsim unul dintre
primele indicii ale acestei profeţii cu totul speciale. În mod clar, el
se referă la munte ca la cheia pentru a găsi refugiu şi putere.
Dar
oare exact la ce munte se referă profeţia lui Isaia? Unii cercetători
cred că este vorba despre un loc fizic, un loc al puterii şi un sanctuar
pentru cei suficient de norocoşi pentru al descoperi. Alţii sugerează
că muntele lui Isaia reprezintă un fel de cod, un cifru pentru a proteja
acest mesaj şi pentru a face în aşa fel, încât el să nu fie revelat
decât atunci când principiile utilizării unei asemenea înţelepciuni au
fost înţelese. În timp ce ambele variante ar putea fi posibile, poate
misterul profeţiei ar putea fi explicat într-un mod mai simplu.
Identificarea muntelui lui Isaia poate să constituie un frumos exemplu
cu privire la felul în care trecerea timpului şi evoluţia societăţilor a
alterat contextul original într-un asemenea grad, încât mesajul s-a
pierdut, sau cel puţin a devenit neclar de-a lungul acestui proces.
Deseori,
în referirile moderne la străvechile texte biblice, descoperim cuvinte
specifice însoţite de note marginale, care indică că ar putea exista
întrebuinţări, interpretări sau sensuri suplimentare ale cuvintelor
respective. Aşa stau lucrurile şi în cazul muntelui lui Isaia. Dar, în
afară de posibilitatea introducerii unor interpretări eronate de către
traducători, sau datorate diferenţelor dintre limbi, aici mai există un
factor care ar putea oculta înţelesul de bază: folosirea metaforelor şi a
simbolurilor. Cărturarii spun că, în timpul scrierii lucrării, cuvântul
munte era, de fapt, simbolic, fiind folosit pentru a desemna
„Ierusalimul Ceresc.”9 În loc să reprezinte un toc fizic - în acest caz,
oraşul Ierusalim - notele de subsol arată clar faptul că acest cuvânt,
munte, reprezintă o metaforă.
Totuşi, înţelesul unei expresii precum
„oraşul ceresc” rămâne întrucâtva acoperit de mister, până când
cercetări suplimentare nu vor furniza un indiciu suplimentar. Biblia din
zilele noastre este produsul unor traduceri anterioare, făcute din
limba ebraică. Când comparăm această frază cu echivalentul său din limba
originară, descoperim un înţeles neaşteptat, deşi poate nu întru totul
surprinzător, în ebraică, cuvântul pentru Ierusalim este Yerushalayim.
Aici, definiţia devine foarte clară: el înseamnă „viziunea păcii.”10
În
sfârşit, înţelesul misterios al mesajului lui Isaia devine clar.
Muntele lui Isaia nu este un loc fizic, ci o referire la puterea păcii!
Beneficiind de această clarificare, putem acum citi profeţia sa:
„Viziunea păcii asigură un refugiu pentru cei săraci, un refugiu pentru
cei aflaţi în primejdie,- adăpost pentru ploaie, pavăză în faţa
căldurii. În prezenţa viziunii păcii, vălul care învăluie toate
popoarele, pânza ţesută peste toate naţiunile, va fi distrusă.”
Această
nouă înţelegere pe care o capătă profeţia lui Isaia oferă o perspectivă
nouă asupra importanţei acestui mesaj străvechi. Privind momente cheie
din viitorul nostru, el a văzut două posibilităţi diferite şi distincte:
una a vindecării şi una a distrugerii. La fel cum am face şi noi
astăzi, marele profet şi-a descris viziunea în singurele cuvinte de care
dispunea, avertizându-ne cu privire la o posibilitate din viitorul
nostru, care s-ar putea materializa, dacă se urmează un anumit curs al
evenimentelor. În acelaşi timp, el i-a sfătuit pe cei care eventual vor
citi profeţia sa, să reconsidere alegerile pe care le fac în vieţile lor
şi, procedând astfel, să evite suferinţa pe care el a văzut-o într-una
din variantele de viitor.

OpHaNiM


Mesaje : 560
Reputatie : 4554

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum